39

Astăzi e ziua mea! Împlinesc 39 de ani!
Da, nu îmi ascund vârsta şi sunt conştientă că, la anul, exact pe vremea asta, schimb „prefixul“ 🙂 Mai înainte, chiar vorbeam cu mama despre „evenimentul“ din 2012 şi ea îmi zicea „Ei, de la 40 se schimbă totul!“. N-am fost de acord cu ea: „Se schimbă doar faţada, restul va fi întodeauna la fel!“
Da, nu mă deranjează că, odată cu trecerea anilor, fizic, mă schimb. E normal să se întâmple aşa. Nu mă sperie bătrâneţea, atâta vreme cât spiritul rămâne tânăr şi receptiv la ce-i nou. Importante sunt reperele şi principiile care te călăuzesc, oamenii care-ţi sunt alături şi te ajută să evoluezi.
Îmi accept, cu seninătate, ghioceii din păr, ridurile care, inevitabil, cu toate produsele cosmetice pe care le folosesc de multă vreme, încep să-şi facă loc pe chipul meu (acum, încă, se mai pot numi „riduri de expresie“!), chiar şi kilogramele în plus, deşi sunt într-o continuă cură de slăbire 🙂
Care a fost cel mai cadou pe care l-am primit? Evident, pupicul şi urările de la miezul nopţii, din partea Puiului meu 🙂 Dar şi mesajele de felicitare de pe Facebook, de la fostele mele colege de şcoală, răspândite prin ţară şi prin lume, de la mama-soacră, de la prietenii virtuali, precum şi de la prietena mea care, deşi trece prin momente mai puţin plăcute (tatăl, pe jumătate paralizat, în spital), m-a sunat şi m-a anunţat că mi-a cumpărat şi un suvenir.
Dar, peste toate, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în ultimul timp, este că, în preajma aniversării, mi-am regăsit cea mai bună colegă şi prietenă din facultate, pe care o căutam de multă vreme şi a cărei aniversare este chiar mâine!
Ce mi-aş fi dorit să primesc? Nu ştiu, nici nu m-am gândit la asta. Îmi doresc doar sănătate, să fiu din ce în ce mai bună, în tot ceea ce fac şi cu cei din jur, să-i am cât mai multă vreme pe cei dragi aproape… Restul, cu siguranţă, va veni pe parcurs.

Reclame

Happy New Year!

Ei, bine, da, iată-ne în 2011!

Mă întrebam, azi, în zori, de ce ne bucurăm atât de mult când intrăm într-un an nou, că doar îmbătrânim, nu ştim ce ne aşteaptă, dacă vom face sau nu faţa tuturor încercărilor, dacă ne va fi bine sau rău? Probabil, prin natura noastră, suntem optimişti şi avem convingerea că anul în care păşim reprezintă un nou început, momentul în care luăm totul de la zero, în încercarea de a împlini toate visele.

N-am făcut şi nu voi face bilanţul anului care tocmai s-a încheiat. Aveam, cândva, obiceiul ăsta, dar acum prefer să privesc înainte. Ştiu, este din ce în ce mai greu să-ţi propui ceva în aceste vremuri care seamănă tot mai mult cu nişte nisipuri mişcătoare, dar prefer să mă gândesc la viitor decât să-mi analizez trecutul. Sunt convinsă că 2011 nu va fi un an uşor pentru nimeni, dată fiind austeritatea pe care ne-o impun guvernanţii, dar e o vorbă care spune că norocul ţi-l mai faci şi singur. Aşa că, de ce să fiu îngrijorată din prima zi? De ce să nu mă bucur, încă, de piftia, sărmăluţele, caltaboşii şi celelalte bunătăţi de sezon, preparate, de astă dată, după 7 ani, de mamona? De ce să nu profit de ultimele zile din concediul de trei săptămâni care nici nu ştiu când au trecut?
În plus, de ce să nu mă laud că, anul ăsta, atât de Crăciun, cât şi de Revelion, edilii au „bătut“ artificiile chiar din faţa porţii mele, şi nu a mai fost cazul să-mi rup gâtul uitându-mă după ele, doar-doar le-oi prinde în poză?
Ce-o mai fi de luni, om vedea. Până atunci, nu vreau să aud de Băsescu, Udrea şi ai lui… Mă voi sătura de toţi 12 luni de acum înainte… dacă nu vom avea curajul şi puterea de a-i trimite acolo unde le este locul (şi nu mă refer la vorbe de duh! 😆  ).
Deci, tuturor, vă urez un 2011 minunat şi, pentru cei care încă mai petreceţi, distracţie plăcută în continuare. „C-aşa beau oamenii buni/De sâmbătă până luni!“ 😆