Andreea Marin şi psihologia inversă

„Psihologia inversă este o tehnică de convingere care folosește falsa susținere a unei credințe sau a unui comportament contrar celui susținut în prezent (…) Deși această tehnică de manipulare este una foarte simplistă și aparent foarte ușor de folosit, cunoașterea psihicului interlocutorului nostru este crucială și nu ne putem lipsi de ea înainte să ne decidem să aplicăm psihologia inversă…“ (Wikipedia)

Niciodată nu mi-a plăcut Andreea Marin. Am spus-o întotdeauna. Nu mi-a plăcut nici când era prezentatoare de ştiri, nu mi-a plăcut nici la „Surprize, surprize“, nu mi-a plăcut nici când era nevasta lu’ Bănică-jr. Chestie de gust? Probabil… Da, e frumoasă; da, e deşteaptă; da…, da…, da… (completaţi fiecare cum doriţi aceste „puncte-puncte“). Dar, ca mulţi alţii care i-au urmărit, vrând-nevrând, evoluţia de când a apărut „pe sticlă“ şi până azi, şi eu i-am pus eticheta de „falsă“.

Am deseori obiceiul de a viziona emisiunile TV cu sonorul pe „mute“. Exact ca filmele străine, care au subtitrare în limba română. Îmi place să observ chipurile personajelor, mimica lor. Nu ştiu dacă aţi remarcat: de cele mai multe ori, faţa exprimă cel mai bine o stare sufletească, ochii transmit sentimente. Mie, cel puţin, Andreea Marin nu mi-a transmis nimic. Nu mi s-a părut niciodată sinceră, normală, umană. Mi-a dat mereu impresia că la ea totul este studiat: privire, gesturi, zâmbet. De aceea nu am înţeles niciodată de ce i s-a spus „Zână“, pentru că, din poveştile copilăriei am înţeles că zânele sunt întotdeauna bune. Iar Andreea Marin nu mi s-a părut aşa. Nu spun că ar fi rea. Dar faptul că ştie întotdeauna ce vrea, că e perseverentă şi ambiţioasă (da, sunt nişte calităţi pe care nimeni nu i le poate contesta) – cerebrală, cum spun unii – îi imprimă o anumită expresie facială pe care nu şi-o poate ascunde şi care nu are nimic în comun cu chipul angelic al zânelor din basme.

Mi-a displăcut mereu atitudinea ei în relaţia cu presa mondenă, chiar dacă au fost şi cazuri în care i-am dat dreptate (vezi procesul intentat -şi chiar câştigat – împotriva unui tabloid, care a susţinut neadevăruri despre viaţa ei privată). Pentru că am fost şi eu jurnalist, nu de monden, dar jurnalist, totuşi, ştiu cum se „fabrică“ o ştire, ştiu că niciodată nu are prioritate ceea ce vrea subiectul-sursă ci doar ceea ce publicul cititor cere. E drept că, în ziua de azi, tabloidele au ajuns să exagereze, să facă o ştire din orice nimic, să interpreteze aiurea orice gest sau cuvânt al unei persoane publice. Dar, tocmai pentru că sunt persoane publice, ele ar trebui să-şi asume şi toate consecinţele care decurg din această postură. Chiar dacă, în realitate, unele dintre aceste persoane, au o viaţă lipsită de senzaţional şi chiar doresc să o protejeze de restul lumii, au grijă cei din anturaj, vecinii, colegii sau cunoscuţii să-i scoată din anonimat. Pentru că, de ce să nu recunoaştem: există public avid după bârfe, există persoane care, în pauza de cafea comentează ce a făcut X sau Y, din show-bizz, ce au văzut la Măruţă, la Gherghe sau la Capatos. Numai eu cunosc o droaie 🙂

Pornind de la acestea, nu am crezut niciodată nevoia de „discreţie“ a Andreei Marin. Întotdeauna a vrut să se scrie ori să se vorbească despre ea. Dar în termenii agreaţi de ea. Mai pe înţelesul tuturor: Andreea Marin a vrut să fie remarcată pentru faptele caritabile, pentru realizările profesionale, pentru ceea ce arăta doar la evenimente oficiale. Restul era considerat subiect-tabu, lăsând, însă, impresia că şi viaţa ei privată e la fel de frumoasă şi de strălucitoare ca aceea din lumina reflectoarelor. A fost întotdeauna de înţeles înverşunarea cu care s-a năpustit asupra presei, atunci când aceasta a consemnat despre „derapajele“ conjugale ale consortului şi a încercat, din răsputeri, să i le minimalizeze ori să i le acopere. Că a fost energie risipită în van a demonstrat-o însuşi divorţul căruia -coincidenţă? – i-a urmat relaţia ex-consortului cu amanta despre care tabloidele au scris că el o avea încă din 2011…

Mitul despre dorinţa de discreţie în viaţa personală a Andreei Marin a fost spulberat, nu o dată, prin acţiuni coordonate de ea însăşi. Exact atunci când a cerut înţelegere şi discreţie, a oferit cele mai multe subiecte presei. Cele mai recente exemple sunt cele referitoare la divorţ, la noua relaţie şi, evident, la noua căsnicie. Andreea Marin a ştiut foarte bine ce face şi ce vrea să comunice prin mesajele de pe Facebook sau prin emisiunile TV. Că mulţi au înţeles mai târziu (sau deloc) ceea ce a vrut ea să transmită, e altceva. Şi e tot victoria ei, până la urmă 🙂 Pentru că Andreea Marin e, înainte de toate, jurnalist şi, după atâţia ani de televiziune în spate, cunoaşte psihologia maselor. Tocmai de aceea, le dă exact ce-şi doresc ele, dar în doze mici şi frumos ambalate, pentru că, nu-i aşa (sic!) o imagine bună cu efort se ţine! Iar folosirea psihologiei inverse e cea mai bună metodă în acest caz: nu vreau să-mi expun viaţa pe tarabă, dar fix asta fac, postând mesaje pe Facebook, preluate imediat de toată presa; nu vreau să spun că m-am măritat, dar exact asta fac, prin intermediul mesajului postat de proaspătul soţ; vreau să se domolească interesul faţă de noua căsătorie până la revenirea acasă, din minunata lună de miere, dar am grijă să fiu aşteptată de toată presa la aeroport, fix a doua zi după acest mesaj…

La urma urmelor, e treaba Andreei Marin cum înţelege să-şi construiască şi să-şi menţină o anumită imagine în faţa admiratorilor (foarte mulţi) pe care îi are. Dar nu-i poate obliga pe toţi să creadă ce vrea ea. Dacă nu aş privi (şi) viaţa ei ca pe un spectacol cu toate „ingredientele“ necesare: personaje, atmosferă, regie, probabil că Andreea Marin nu mi s-ar părea amuzantă.

Sunt persoane care asta îşi doresc: să le fie recunoscute cu uşurinţă pe stradă, să le fie remarcate faptele bune, frumuseţea, pregătirea profesională, familia. Nu toate sunt sau pot fi  în lumina reflectoarelor, nu toate sunt în atenţia presei şi a lumii întregi. Unii se mulţumesc cu aprecierile prietenilor, colegilor de muncă, ale vecinilor. Alţii, însă, vor mai mult. Şi când obţin acest „mai mult“, încep o muncă teribilă pentru a se păstra în vârf, de teama unei căderi care ar însemna uitare….

Nu sunt sigură că Andreea Marin e una dintre aceste persoane, dar mi-e clar că nu-i place anonimatul… decât atunci când încearcă să-şi camufleze relaţii oarecum nepotrivite sau din interes 😉 Andreea Marin vrea să arate mereu ceva, vrea să transmită mereu ceva, se joacă cu presa pentru că ştie cum s-o facă şi savurează fiecare victorie. Mă întreb cum ar fi dacă, timp de o lună, presa nu ar mai urmări-o, nu ar mai căuta-o, nu s-ar mai arăta interesată de relaţia ei cu Tuncay, de locurile în care merg împreună, de mesajele ei de pe Facebook. Frumos exerciţiu de imaginaţie, nu-i aşa? 🙂 E valabil pentru orice persoană publică, cu pretenţii de vedetă din România. Ştiu că detestă comparaţia, dar Andreea Marin, ca persoană publică, este tot produsul presei, la fel ca Drăguşanu sau Tonciu. Dacă mass-media nu le-ar băga în seamă şi intersul maselor s-ar diminua treptat.

Dar acest lucru nu se va întâmpla, pentru că nu toţi simt şi gândesc la fel. Nu toţi îşi pot începe ziua fără să deschidă o pagină de tabloid în care să nu se scrie despre ce au făcut şi ce au gândit, peste noapte, Andreea Marin, Simona Traşcă, Bianca Drăguşanu etc. Norocul lor, nu-i aşa?

A nu se înţelege greşit. Faptul că nu-mi place Andreea Marin nu înseamnă că aş vrea să dispară din peisaj. Dar aş vrea să ştie că nu-mi place să fiu prostită pe faţă de cineva. Chiar dacă acest „cineva“ are vreo 15 ani de televiziune în spate, e aboslventă de Automatică (parcă….), e ambasador UNESCO (hm…, acum mi-am amintit!) şi aşa mai departe.

Totul are limite.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s