Prima lună

NegativePrima lună la noul loc de muncă a fost dificilă. Încă nu m-am adaptat şi cred că asta este cauza tuturor problemelor mele. Nu, nu am probleme cu şefii, mulţumesc lui Dumnezeu, însă faptul că biroul meu nu e chiar în incinta instituţiei angajatoare, ci într-o alta, subordonată ei, nu-mi face deloc bine. Şi asta, deoarece stau chiar în birou cu şefa, o tipă care nu a împlinit, încă, 25 de ani, plină de aere şi de fiţe, care încă nu a înţeles că nu e şi şefa mea, că am fost trimisă acolo de adevăratul şef, care nu mi-a spus să fac ce zice ea, ci să-mi văd, îmi primul rând, de treaba mea şi, în rest, s-o ajut când ea are nevoie. Totuşi, ea mă pune să-i curăţ filtrul de cafea şi să-i aduc apă pentru cafea, să mă duc să-i cumpăr suc de la magazinul de peste drum sau să sun în numele ei anumite persoane. Asta, în condiţiile în care nu dă la birou cu orele, motivând că e in diverse locuri, bineînţeles, cu treburi de serviciu, dar când o caut acolo în general nu prea e 🙂

Evident, nu am spus nimănui ce face ea, pentru că, surpriză, am observat că sunt mulţi care o apreciază, de ce, încă nu am înţeles, probabil pentru că nu o cunosc îndeajuns ori pentru că nu lucrează cu ea. Totuşi, persoane cu scaun la cap, s-au scăpat şi mi-au mărturisit ce cred despre individa asta, iar părerile lor nu sunt deloc bune, sunt chiar mai proaste decât ale mele.

Adevărul e că mie nu mi-a plăcut de când am văzut-o, iar asta se întâmpla în toamnă, când încă eram la ziar şi relaţia cu instituţia unde pe atunci încă nu era şefă, dar se pregătea pentru asta, era alta. A gafat faţă de mine din primul moment şi nici măcar faptul că am înţeles că voia să fie amabilă, nu a fost o circumstanţă atenuantă. Aceleaşi gafe, plus altele, le face şi azi, faţă de mai multe persoane, dar eu încă mai sper să se mai cizeleze puţin… 🙂

E şmecheră, ascunsă, epatează când nu e cazul (dacă e vreodată cazul…) şi, mai nou, am certitudinea că minte la greu.

Cu alte cuvinte, e total opusul meu. E cumplit să stau în birou cu o persoană cu care, practic, nu am nimic în comun şi cu care nu am ce discuta! Nu vorbim nici despre shopping, nici despre modă, filme, tv orice altceva despre care ar vorbi nişte femei normale. Îmi transmite energii negative, efectiv nu suport s-o am în preajmă, sunt mereu încordată. Nu îmi place nici când lipseşte, pentru că întotdeauna e cineva care o caută şi nu ştiu ce relaţii să dau, în condiţiile în care ea nu spune unde este, când intenţionează să revină la birou sau în care nu-mi răspunde când o sun.

Ieri am mai aflat că ar fi cuplată şi cu un tip dubios, care a făcut afaceri pe măsură în străinătate (nu mi s-a spus în ce domeniu), şi aşa am înţeles, oarecum, de ce are ea comportamentul ăsta.

Este evident că nu ne suportăm decât pentru că şeful mare a decis să fim colege de birou. Şi de abia acum înţeleg de ce m-a întrebat, încă de la început, dacă mă înţeleg cu ea şi de ce m-a sfătuit s-o mai ajut, pentru că e la început şi nu prea e diplomată. Problema e că eu nu sunt psiholog, or fata asta necesită multă înţelegere şi răbdare, calităţi imposibile la mine, care am schimbat nu numai locul, ci şi specificul muncii, şi trebuie să las în urmă tot ce am făcut până acum o lună.

Sincer, nu-mi place ceea ce fac, probabil şi pentru că restul echipei de proiect are biroul în instituţia-mamă. De abia săptămâna asta am început să mă duc pe la ei, asta după ce, în săptămâna precedentă, am cerut de lucru de la managerul de proiect. Deocamdată, traduc şi mă familiarizez cu activităţile, bugetul şi altele. Pe 12 iulie plecăm în prima deplasare în afara ţării, unde ne vom întâlni cu echipele de implementare ale  partenerilor. Starea mea de spirit, însă, e departe de una care să se bucure pentru ieşirea asta. Totul la mine e amorţit, încă sufăr că nu mai lucrez în presă, chiar dacă nu am pierdut orice relaţie cu ea. Am renunţat să mai trimit texte pe care să le semneze alţii, sentimentul pe care îl am atunci când mi le văd aşa e cumplit şi nu vreau să-mi mai fac rău singură. Scriu doar comunicate de presă, dar ele sunt puţine, deocamdată şi nici ele nu-mi dau un sentiment de satisfacţie.

E mare lucru să iubeşti ceea ce faci, am ştiut asta dintotdeauna, dar acum am confirmarea. Deşi am intrat într-o instituţie în care îi cunosc pe toţi, de la şefi la femeia de serviciu şi din punctul ăsta de vedere nu e nicio problemă, eu simt şi sunt convinsă că nu aici e locul meu,  că nu fac ceea ce trebuie şi că va trebui să mă reorientez rapid, dacă în două-trei luni nu mă adaptez. E mai greu decât am crezut. Am avut impresia că e ok, dar cu fiecare zi care trece e mai complicat, deşi mă străduiesc să uit de mine, să mă dedic noilor sarcini de muncă şi să le fac aşa cum trebuie.

Dar tânjesc să fiu ziarist. Nu pot să uit, încă nu-mi vine să cred că nu mai fac teren, că nu mă văd cu oamenii, că nu mai ascult problemele lor, că nu mai aflu lucruri noi, chiar şi bârfe. Mă sufoc în birou, în faţa calculatorului. La serviciu, simt cum mă descarc energetic, nu mă încarcă absolut nimic şi când ajung acasă, mă dor ochii şi capul, nu mă mai uit nici la tv, nu fac nimic, la 10 sunt în pat şi dorm tun până dimineaţă. Zilele trecute, mi-a fost rău la serviciu, am ameţit, am avut senzaţia că îmi voi pierde cunoştinţa. Mi-e teamă că mă voi îmblonăvi, dar deocamdată nu pot schimba nimic…

Încă ma sper că e ceva trecător. Mama este singura care a înţeles prin ce trec, deşi e în Italia şi nu vede cât sufăr şi nici nu i-am zis tot ce am scris aici. Restul lumii crede că sunt poveşti şi că ziarul a fost un coşmar pentru mine. Nu, n-a fost. Eu mi-am iubit meseria. Ce fac acum, nu. Dar sper să mă obişnuiesc şi peste câteva luni să zâmbesc atunci când voi vedea ce am scris acum. Sper

Foto: Facebook

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s