Primele trei zile….

Cel mai greu este să accepţi ideea şi să eviţi, pe cât posibil, să (te) întrebi: „de ce mi se întâmplă tocmai mie?“. Apoi, să nu-ţi treacă prin minte să te izolezi, să nu spui celorlalţi ce (ţi) se întâmplă. Să nu cauţi, neapărat, compasiunea lor, dar nici să o respingi, spunându-ţi, în sinea ta: „Sigur, spui asta, dar de fapt te doare la pălărie…!“.

Primele trei zile care au urmat anunţului că voi fi concediată au fost foarte, foarte grele pentru mine. Au fost momente când eram atât de optimistă şi de sigură că, în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat se vor aşeza lucrurile aşa cum trebuie, dar şi momente în care cădeam psihic. S-a întâmplat chiar să izbucnesc în plâns în toiul unui eveniment la care participam şi să fac eforturi să mă stăpânesc, pentru ca lumea să nu creadă că sunt dusă cu pluta!

Am avut inspiraţia de a le spune prietenilor mei de pe Facebook ceea ce mi se întâmplă. Apoi, celor din jur – prieteni, colaboratori…. Am fost plăcut surprinsă când am simţit câtă simpatie au faţă de mine, nu credeam că mă percep, ca om, exact aşa cum sunt, cu bune şi mai puţin bune. Chiar dacă sunt conştientă că marea majoritate a celor cu care am discutat în aceste zile nu au pentru mine soluţii, ci vorbe bune, ele valorează enorm!

M-am liniştit imediat după vizita din redacţie. După ce am înţeles, din discuţiile purtate, că nu mai e cale de întoarcere, că postul se desfiinţează şi se renunţă la contract la iniţiativa conducerii şi nu din cauza vreunei abateri profesionale. Când am semnat preavizul, am făcut-o fără regrete şi cu inima uşoară. Convorbirea, de după, cu directoarea, a fost, cel puţin din partea mea, una sinceră şi caldă. Acum ştiu că o parte din sufletul meu va rămâne, pentru totdeauna, în redacţie, oricâte situaţii care m-au supărat au existat în cei 11 ani cât am făcut parte din ea….

Promisiuni ori speranţe că va fi bine, în continuare, bineînţeles că sunt. Nu e greu pentru nimeni să le facă sau să le alimenteze. Sunt conştientă că greul va începe din ziua în care nu mă voi mai trezi la 7.30 cu gândul că, până la 9.00, când va trebui să ies din casă, trebuie să-mi beau cafeaua, să răsfoiesc presa, să-mi citesc e-mail-urile, să-mi consult agenda de lucru. Voi continua, însă, online, de asta sunt 100% sigură. Întâi, pe o platformă free, apoi pe un site personal, pe care îl voi deschide până la toamnă. Mai e timp 🙂

Până atunci, mă voi bucura de ultimele zile din viaţa mea de reporter cu acte în regulă, de un scurt concediu legal şi, apoi, de pauza despre care scriam în postarea anterioară. Ce va urma, nu ştiu. Voi vedea.

În noaptea care a trecut am simţit că sunt, iar, liniştită şi că pot merge înainte, orice ar fi!

Reclame

5 gânduri despre “Primele trei zile….

  1. Orice sut in fund este un mare pas inainte.Capul sus si privirea catre viitor, se va arata soarele si pe strada ta cu siguranta.te imbratisez tare

  2. Inteleg foarte bine prin ce ai trecut!
    Eu am ales sa plec, dar adevarul este ca optiunea de a fi ramas era de neconceput (din motive pe care nu are rost sa le detaliez). Am avut zile in care m-a chinuit faptul ca trebuia sa iau o decizie, apoi, dupa ce am semnat hartia, am privit si contemplat lung toti oamenii si toate locurile, si mi-am adus aminte si de cele bune, si de cele rele. N-au fost 11 ani, dar tot au fost ceva.
    E foarte placuta noaptea in care simti linistea si crezi ca ai puterea de a merge inainte! La mine a produs o schimbare destul de mare in interior, mi-a cam modelat caracterul pe-alocuri.
    Citesc mai departe pe blogul tau, sa vad continuarea. Recuperez in ordine cronologica. 😛

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s