Din nou, despre Facebook

Ajung să scriu, din nou, despre Facebook, după experienţa neplăcută din această săptămână, în urma căreia am concluzionat că nu e bine să ai în lista de prieteni colegii de muncă. Nu ştiu  voi cu cine faceţi echipă, dar eu m-am convins de adevărul vorbei care spune că, unde sunt multe muieri la un loc,  bârfa şi mâncătoria de fund, obligatoriu, sunt cele mai importante activităţi.

Nu aş putea afirma că am fost naivă. O bănuială tot aveam că măcar una dintre colegele cărora eu le-am trimis cerere de prietenie pe Facebook sună goarna prin redacţie cu privire la postările mele. Uneori, când eram sigură că IQ-ul lor era prea mic pentru unele vorbe de duh sau poze de-ale mele, restricţionam din start accesul la ele, nu de alta, dar de ce să le dau de gândit, interpretat etc?

Ei, zilele trecute nu am restricţionat accesul la nicio postare. Dimpotrivă. Furia mea nu numai că a fost percepută ca fără precedent, dar a ajuns şi subiect de discuţie în redacţie! Şi m-am trezit să mi se cer explicaţii. Prin sms. Am o problemă şi trebuie să se ştie? Am răspuns: nu. Evident, nu a fost suficient şi tirul întrebărilor a continuat. Tot prin sms. Atunci, de ce? de unde? Deşi am folosit alte cuvinte, înţelesul lor era acelaşi cu „e pur şi simplu treaba mea, voi nu aveţi niciun drept să-mi cereţi justificări!“.

Lucrurile nu s-au oprit aici. M-am trezit şi cu telefon. Aceleaşi întrebări, acelelaşi răspunsuri. Mi-am păstrat tonul calm, deşi în interior nu mocneam. Fierbeam. Am avut confirmarea că una dintre colege era adevărata codoaşă (că spioană e mult peste nivelul ei) după ce am fost întrebată de ce mi-am şters contul, că nu mai era vizibil? Nu mi-l ştersesem. O ştersesem pe aia din listă şi nemaifiindu-mi „prietenă“ (nici ea, nici alţi doi colegi), nu mai puteau vizualiza nimic, din cauza setărilor de confidenţialitate. Se uitau, pur şi simplu, doar la pozele de copertă! 😀

Mi-am contactat, imediat, colegii de şcoală, pe care i-am anunţat că trec pe alt cont şi să mă adauge în listă cu noul ID. Aici, nici urmă de colegi de muncă şi alţi intruşi. Doar noi. Aşa trebuia să fie, de la început, şi pe contul vechi, dar la un moment dat am încălcat regulile, deşi eram conştientă că nu toţi cei vreo 500 de prieteni din listă mă plac, mă înţeleg, mă susţin ori că îmi sunt loiali.

Însă, n-am crezut că, în loc de colege de serviciu, cu care nu mă intersectez prea des, din cauza distanţei, am nişte ţaţe care nu şi-au acordat niciodată răgazul de a mă cunoaşte. Măcar prin intermediul postărilor de pe Facebook, dacă nu prin articolele din ziar, deşi nu o dată mi-au confirmat că nu se citesc nici ele între ele, dar să se mai obosească să-mi caute şi textele mele…

Gustul e amar, n-are cum să fie altfel, din moment ce m-am lepădat de ele rapid, printr-un singur click. N-am stat pe gânduri, pentru că acela era spaţiul meu, pagina mea, locul în care întotdeauna am exprimat ceea ce simt faţă de oameni care, în final, au ajuns să interacţioneze cu mine cum nu am crezut că o vor face vreodată. Sunt ceea ce unele dintre colegele mele nu vor putea fi niciodată pentru cititorii ziarului nostru: UN OM OBIŞNUIT, un om de-al lor, ridicat, dar niciodată plecat dintre ei. Pentru că, dacă ei n-ar fi, n-aş avea surse şi cele mai credibile surse sunt oamenii care-şi pun încrederea în tine, venind la tine şi vorbindu-ţi cu inima deschisă. Nu codoaşe care stau cu chatul închis, însă cu ochii aţintiţi pe ceea ce postez, pentru a transmite, mai departe, ceea ce cred ele că am vrut să spun, nu ceea ce am spus, de fapt….

Acum, să se uite unele la altele şi, din când în când, să-şi mai amintească de emoţiile, bucuriile, plăcerile, pozele şi melodiile mele preferate (dacă le-au remarcat vreodată). Pentru că, prietene pe Facebook nu vom mai fi în veci. În viaţa de toate zilele, nici atât. Ne rezumăm a colabora şi atât. Cine nu te vrea, nu te merită! Punct!

Reclame

5 gânduri despre “Din nou, despre Facebook

  1. Facebook-ul asta numai necazuri aduce :D. Bine,nu numai, insa e deseori mar de discordie, de numarat prieteni,de facut liste,de…
    De nenumarate ori m-am dezactivat, ma aduce uneori asa la o saturatie…
    Am zis, e bun de contactat oameni,dar peretele ala il strica 😀

    • Exact, uneori peretele îl strică, dar ce ar fi Facebook-ul fără wall? 🙂
      Nu mi-am dezactivat niciodată contul, mi-a trecut prin cap, dar nu am dus ideea până la capăt. Deocamdată, Facebook mi-e foarte util. Să vedem peste un an-doi ce va mai fi cu el.

  2. 🙂 Incep prin a zambi. Si continui astfel. Chiar nu se merita sa-ti faci sange rau pentru rautatati din astea :). Desi, recunosc, si eu sterg persoanele din lista care pur si simplu ma enerveaza. De curand am sters unul care nu numai ca era agramat, vecin si pasionat de fotografie, ca si mine (motiv pentru care ajunsese in lista mea), dar si impertinent.
    Acum suntem doar vecini. Si vorbim. Strictul necesar.

    • Exact ce spui tu, mi-a zis singura colegă de serviciu care mi-a rămas în listă: nu merită să mă consum. Ea s-a exprimat ceva mai plastic, dar aici nu pot pune „beep“ 😆
      Eu le-am înţeles agitaţia, au luat postarea personal şi m-a enervat că nu m-au slăbit cu întrebările decât atunci când le-am dat explicaţia până la capăt, ca să se convingă că răbufnirea mea nu a avut nicio legătură cu ele.
      Şi nu e prima dată când individele uită că viaţa mea privată nu are legătură cu ele. Am avut, cândva, un alt blog personal pe care m-am văzut nevoită să-l închid pentru că nu le convenea că mă promovam, mai mult decât o făceam prin articolele mele din ziar. Ulterior, mi-am făcut făcut un blog de imagini şi nu mă mai interesează dacă au aflat şi de el sau nu. E treaba mea şi atât!

  3. Pingback: A doua săptămână – Niciodată Singură

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s