Facebook, acest „must have“….

Una dintre ultimele recomandări primite din partea redacţiei este aceea de a ne crea cont pe Facebook. Motivul? Dând like la anumite pagini, vom primi informaţii utile care ne-ar putea inspira pentru viitoarele articole. O, da…. Se pare că s-au trezit şi ai noştri, „după lupte seculare“ 🙂 Pentru că nu ştiu dacă mai există vreun ziarist din ţara/lumea asta care să nu fi aflat că pe Facebook informaţiile apar şi circulă cu viteză mult mai mare decât pe site-urile publicaţiilor!

Când am citit lucrul ăsta, efectiv m-a umflat râsul. Păi, pentru mine, Facebook-ul este de mai bine de doi ani (de când am început să-l folosesc) una dintre principalele mele surse de inspiraţie! Şi nu mă refer la chestiile postate pe pagini oficiale, ci mai ales la conversaţii purtate de mine cu unii şi de alţii între ei 🙂 Nu există zi sau oră în care să nu aflu ceva nou, dar nu întotdeauna mă şi folosesc de noutăţile astea pentru că, nu-i aşa, om fi noi „spioni“, ne prefacem că suntem „şmecheri“, dar multe lucruri ţin şi de viaţa privată a celor asupra cărora avem îndreptată atenţia. E drept că acum s-a creat deja un (prost) obicei de a cita persoanele publice după ceea ce postează pe Facebook, dar mie încă nu-mi place modul ăsta de a mă documenta. Prefer să stau de vorbă personal cu respectiva persoană, după ce a postat pe status, pentru că altfel se leagă lucrurile şi relaţionarea ulterioară dintre noi se va realiza după alte repere. Nu-mi place să speculez, să interpretez voit într-un anumit mod declaraţiile postate de unii pe net. La mine, albul e alb şi negrul e negru. Dacă unii vor să scoată un gri de aici, e treaba lor!

Revenind la tema postării de azi, nu mă pot abţine să nu remarc faptul că ai mei şefi s-au trezit cam târziu cu Facebook-ul ăsta! Era demult un „must have“ (nu ai Facebook, nu exişti – cam aşa se spunea, nu?). Sincer, eu nu mai sunt atât de prinsă de el şi asta se observă prin frecvenţa redusă a postărilor de orice fel (nu mă refer la contul ataşat blogului, care îmi poartă numele; recunosc, pe el nu m-am mai logat de mult….).  Dacă îl deschid zilnic şi îl las aşa de dimineaţă şi până seara, o fac pentru informaţii. Dar trebuia să dau raportul şi pentru asta? 😀

Reclame

12 gânduri despre “Facebook, acest „must have“….

  1. Nu stiu ce informatii pot aparea pe Facebook care se pot transforma in stire de presa . Si-asa nivelul presei e la pamant , daca s-ar inspira de pe Facebook e clar unde am ajunge ! De altfel se vede cu ochiul liber ca drumul acesta a inceput…
    Am renuntat de mult timp la Facebook , acest must avoid…
    Oricum , nu poti obliga pe nimeni sa fie de calitate . Tot ce poti face este sa nu-i citesti scrierile. Asa am sa fac 🙂

    • Păi tocmai pentru că Facebook a devenit principala sursă de ştiri duce presa în jos! E un mod comod de a scrie fără a face teren. N-aş suporta să ajung să am ca sursă de inspiraţie doar Facebook-ul. E util uneori, dar numai atât! Părerea mea…

    • Oarecum adevărată. Pentru că, dacă într-adevăr am facebook şi acolo ţin legătura cu prietenii din copilărie plecaţi peste ţări şi mări, nu cred că sunt cocălar sau pitzi… 🙂

      • Poze cu proaste aproape dezbracate, scriind agramatical, avand IQ cat nr de la pantofi….cam astea vezi pe acolo… Asta se stie, si se vede de pe Luna. Acolo e raiul panaramelor. A devenit un site de dating de analfabeti. Poti sa zici ca e altceva ?

      • Te rog, nu ma face sa rad… Ba da, trebuie generalizat. A devenit o unealta de manipulare in masa a analfabetilor….si cum sunt enorm de multi pe planeta asta…..de aia are atata succes

      • Scuză-mă că te contrazic. Dacă tu spui că toţi cei care au cont pe Facebook sunt piţipoance şi cocălari sau/şi analfabeţi, jigneşti milioane de oameni. Nu ştiu ce experienţe neplăcute ai avut tu cu Facebook-ul, dar reţeaua asta de socializare este utilizată şi de oameni de bună credinţă, ca să nu mai amintesc de artişti, oameni de cultură şi alţii asemenea. Că unii sau alţii manipulează în masă, e altceva. Cine se prinde în jocul lor, îşi asumă asta. Ca orice reţea de socializare, şi asta are imperfecţiunile ei.
        Oricum, postarea mea se referea la cu totul altceva: la faptul că Facebook e deja sursă de informare (şi) pentru jurnalişti, ceea ce nu consider că e tocmai ok. Dar, din moment ce deja devine un lucru obişnuit, trebuie tolerat, dacă nu acceptat. Nu ai cum să te opui curentului. Sau ai, dar asta înseamnă să nu ai cont pe Facebook, ori să ţi-l ştergi, dacă l-ai avut şi să nu mai intri pe site în veci.

      • O sa realizati voi ce ati facut, dar o sa fie prea tarziu… Cand o sa va treziti ca datele personale va sunt utilizate de altii dupa bunul lor plac, sa va vad ce ziceti… Presupun ca nu esti la curent cu documentarele care s-aufacut despre fb si ce se intampla cu datele introduse acolo…. In fine..

      • Nu ştiu de ce ai impresia că m-am născut ieri şi că n-aş şti la ce se expun utilizatorii oricărei reţele de socializare atunci când îşi creează câte un cont acolo. Îţi respect punctele de vedere, dar hai să ne oprim aici cu comentariile, ok?

      • Oricum, imi bat gura de pomana. Nu zic nimic de tine, zic de majoritatea… Dar degeaba, nu ma pot eu lupta cu prostia si analfabetismul… Ma inving cei in cauza, sunt prea multi… Mare-i gradina…

      • Va expuneti absolut orice miscare, orice secunda din ce faceti…. Astea dauneaza, dar nu-i bai, lasa-i pe prosti sa nu stie ca-s prosti…. E mai bine asa, sunt mai usor de manevrat….

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s