Adevărata credinţă

Am renunţat să mai merg la biserică după ce am remarcat că unele persoane (majoritatea babe – scuzată-mi fie folosirea acestui cuvânt, dar altul nu am şi chiar li se potriveşte!) bârfeau chiar în timpul slujbei: „Ia uite, femeia lu’ X ce fustă are!“, „Da’ io-te tu, fata lu’ Y cu cine a venit!“, „Eiiii, da’ cum se poate ca Z să nu-şi facă cruce când intră în biserică, tu?“

Am considerat că nu am nimic în comun cu ţaţele care populează în fiecare duminică un lăcaş despre care se spune că ar fi al Domnului. Când am ales să merg la liturghie m-am gândit, în primul rând, la apropierea de Dumnezeu, de cele sfinte. În naivitatea mea, credeam că rugăciunea spusă în Casa Domnului este mai bine primită de El, decât cea rostită în intimitatea cămăruţei mele de acasă. Mergeam la biserică şi asistam la aproape toată slujba, deşi nici până acum nu am înţeles care îi sunt etapele. Îmi plăcea, în schimb, predica din final, pentru că, din fericire, preotul e unul cu har şi întotdeauna avea la el cuvintele potrivite.

Au fost vremuri în care am ţinut şi post, în care mă spovedeam şi primeam Sfânta Împărtăşanie. Sentimentul era de uşurare şi de pace, pentru că eu chiar credeam în puterea lor.

Într-o zi, am înţeles că adevărata credinţă este cea pe care o port în suflet. Că păcat nu e să mănânci „de dulce“ în post, ci să urăşti, să vorbeşti de rău, să doreşti răul semenilor, să furi, să ucizi…. Că rugăciunea îţi este ascultată şi primită de Dumnezeu şi atunci când nu o rosteşti în genunchi, în faţa icoanei din biserică şi că nu te calcă nicio maşină pe stradă în caz că nu vrei sau uiţi să-ţi faci cruce când treci pe lângă Casa Domnului.

Acum un an şi jumătate, când socrul meu a părăsit lumea celor vii, soţul meu a ales să-l incinereze. Şi i-a făcut pe toţi cei din jur duşmani, mai puţin pe mine, care i-am înţeles motivaţia şi l-am susţinut până la capăt. Dar el a stat de vorbă cu preoţi care nu au găsit măcar puterea de a se ruga pentru iertarea aşa-zisei sale greşeli, aceea de a hotărî de a nu-l reda pământului pe al său părinte.

Tot în perioada aceea am aflat şi care sunt contribuţiile bisericeşti anuale şi că rişti să nu fii dus la groapă dacă nu le plăteşti. Şi, cam tot de atunci, şi eu, şi soţul meu, aproape că le-am întors spatele popilor, chiar dacă, tot în naivitatea mea, de mic copil credeam că ei sunt reprezentanţii Domnului pe pământ.

Nu pun la colţ religia, cultele religioase, cutumele etc., dar sunt convinsă că nimic nu e bătut în cuie şi că tradiţiile trebuie să se adapteze vremurilor, să evolueze împreună cu ele. Mai mult decât atât, consider că schimbarea obiceiurilor este în strânsă legătură cu schimbarea mentalităţii, în cazul de faţă, al celor din fruntea Bisericii Ortodoxe. Catolicii au renunţat încă din anii 60 la interdicţia de a se oficia o slujbă religioasă în cazul incinerării. Ortodocşii de ce refuză?

Cred cu putere în Dumnezeu, şi asta nu are nicio legătură cu ortodoxia sau catolicismul. Ştiu că Dumnezeu este Iubire, că este bun, că îţi dă după suflet şi după faptă. Dumnezeu e mereu cu mine, în mine, El îmi călăuzeşte paşii, oriunde aş merge şi orice aş face. Pentru a fi luată în serios, nu trebuie să-mi strig credinţa în gura mare, nu trebuie să mă îngrămădesc la pupat de moaşte sau să merg în genunchi în jurul vreunei biserici. Ca să-mi demonstrez suferinţa după pierderea cuiva drag, nu trebuie să mă îmbrac în negru, dacă eu nu suport negrul şi nu trebuie să urlu, ca să vadă lumea cât mă doare.

Totul e în inimă, în suflet. Şi ceea ce e acolo, nu vede decât Dumnezeu. Că nu vede lumea, mă interesează prea puţin. Chiar deloc.

Această postare este replica mea la ceea ce s-a întâmplat azi, la despărţirea de regizorul Sergiu Nicolaescu. Toată admiraţia faţă familia care nu s-a lăsat influenţată de nimeni şi a respectat ultimele dorinţe ale maestrului în cele mai mici detalii. Reacţiile unora, perpetuate de presa mai mult sau mai puţin de scandal, nici nu merită amintite sau comentate….

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s