Prima zi

Fac parte din categoria celor care încep munca pe 2, nu pe 3 ianuarie. Este adevărat că, pentru a începe serviciul azi şi nu mâine, ziua mea liberă a fost pe 31 decembrie. Ea a urmat zilei de duminică, 30 decembrie când (minune!) iarăşi nu s-a lucrat în redacţie. S-ar zice că, anul ăsta am fost pe picior de egalitate cu bugetarii, având tot atâtea zile libere ca ei, atât de Crăciun, cât şi de Revelion. Pentru mine, însă, partea proastă a fost că, din cauză că nu au fost stabilite dinainte zilele libere (de obicei, liber e pe 25 decembrie şi pe 1 ianuarie, iar pe 26 decembrie şi, respectiv, pe 2 ianuarie, se lucrează, pentru că ziarul trebuie să apară în 27 decembrie şi 3 ianuarie), nu le-am putut exclude din zilele de concediu şi, practic, am pierdut două dintre ele. Astfel, ori ar fi trebuit să intru în vacanţă pe 12 decembrie, nu pe 14, ori să-mi prelungesc vacanţa până pe 3 ianuarie, inclusiv. Dar…. asta să fie pagabuba 🙂

În prima zi de muncă din 2013 aş fi făcut orice altceva decât să lucrez ori să mă gândesc la muncă! Deşi am avut vacanţă mai bine de două săptămâni, tocmai în dimineaţa asta aş fi dormit până la prânz, aş fi stat cu picioarele pe masă, ca americanii, în timp ce navigam pe net sau m-aş fi uitat la un film (deşi tot concediul n-am făcut asta….). Norocul meu a fost că, fiind prima zi din an în care trebuia să scriu, dar în acelaşi timp, întâia zi în care nu sunt nevoită să fac teren, din cauză că instituţiile au, încă, obloanele trase, am scris textul standard de început de an, plus încă unul de actualitate (mi-am făcut temele încă de săptămâna trecută, ştiind ce mă aşteaptă 😛 ).

În aşteptarea altor ordine (nu ştiu niciodată cine mă poate suna, de ce, pentru ce…. etc), mi-am văzut de treburile mele obişnuite…. inclusiv de nervii pe care mi i-a făcut, ca de obicei, mamona (bine că a plecat două zile la ţară….) şi netul, care, bineînţeles, m-a lăsat cu ochii-n monitor vreo jumătate de oră (nu ştiu de ce nu a mers).

Cum a fost vacanţa mea? Teoretic, liniştită (n-am ieşit din casă decât de două ori); practic, le-am avut pe toate…. mai puţin boala de anul trecut (pe vremea asta, „mă lăudam“ cu 39 de grade temeperatură şi cu limba umflată de la alergia provocată de antibiotic).  Tot în vacanţă, mi-am revăzut şi o bună prietenă, din anii de şcoală, stabilită de mulţi ani în Italia. Pentru prima dată, i-am văzut şi fetiţele pe care, până acum, le-am admirat doar în pozele de pe Facebook….

Următorul concediu va fi, dacă Dumnezeu mă va ajuta să ajung, cu bine, până atunci, tocmai în august (mi-am şi stabilit perioada), însă până la vară e drum lung de parcurs (dar a visa e gratis, nu?).

Ce contează acum este faptul că m-am întors la muncă şi că sper ca bateriile pe care mi le-am încărcat din 14 decembrie până azi să mă ţină cât mai mult şi să fac faţă tuturor provocărilor de care, sunt sigură, voi avea parte şi în 2013….

Un gând despre “Prima zi

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s