Uneori…

Uneori e bine să intri într-o casă de copii. Să-i vezi, să-i asculţi, să afli în grija cui se află (sau nu), ce şi de la cine dar, mai ales, când şi cum primesc ceva, să le observi reacţiile şi gesturile.

Să realizezi cât de multe ai avut, în copilărie. Cât de norocos şi fericit ai fost. Că, deşi erai convins că-ţi lipsesc atâtea, de fapt, aveai TOTUL: o casă căreia îi puteai spune ACASĂ şi, mai ales, PĂRINŢI, care te-au iubit, protejat şi susţinut ca să ajungi ceea ce eşti acum…

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s