Şi totuşi….

Şi totuşi, e posibil să fie NU.

În 24 de ore, am trecut de la extaz la agonie, deşi agonie e prea mult spus. La orele 17.00, ieri, am făcut testul, care s-a pozitivat fără probleme în fix cele 5 minute despre care se scria pe cutie. M-am bucurat, dar nu cu toată inima. Pentru că păstram, încă, o îndoială în suflet. Eram hotărâtă să mai fac un test azi, iar la începutul săptămânii viitoare să merg la un laborator pentru a-mi face şi testul de sânge, considerat cel mai sigur.

În jurul orelor 22.00, însă…

M-am dus la baie şi atunci am observat că aveam pijamaua pătată. Simţisem mai înainte dureri de burtă, dar le-am pus pe seama copioasei cine (recunosc, aseară am făcut exces…). Am rămas mută, dar nu m-am pierdut cu firea. Am revenit în dormitor şi i-am zis soţului ce se întâmplase.  Nici lui nu i-a picat bine, dar a găsit puterea să mă liniştească şi să mă încurajeze.

Toată noaptea mi-a fost rău, am avut dureri, dar am stat liniştită. Dimineaţă, la 5, m-am încumetat să iau un Ibalgin, dar nu a ajutat foarte mult. La 8, durerile se repetau la intervale scurte, de 5-6 minute, precum contracţiile, după care nu mai simţeam nimic. La 9 m-am ridicat din pat, am luat un Nurofen pentru durere, m-am îmbrăcat şi am ieşit la lucru. Cred că mişcarea şi aerul mi-au făcut bine, pentru că, atunci când am revenit acasă, nu m-a mai durut nimic şi am putut să-mi duc treaba la bun sfârşit.

De tot ce mi s-a întâmplat ştiu doar două persoane: soţul şi o colegă de servciu, căreia, aseară, i-am spus despre test. M-a sfătuit să merg de urgenţă la medic, pentru că prin ce trec eu a trecut şi cumnata ei, care a avut o sarcină extrauterină. Nu m-am dus, pentru că aşa suntem cu toţii: inconştienţi. Când auzim de doctori, instantaneu ne simţim bine şi nu avem nevoie de ei.

Deocamdată, se pare că sunt ok. Dar după ce îmi voi face al doilea test, în funcţie de rezultatul lui, voi decide ce fac mai departe.

De abia acum mi-am dat seama cât de mult îmi doresc un copil şi ce înseamnă să crezi că-l porţi în pântec. Îl iubeşti instantaneu, nenăscut şi fără să ştii cu cine seamănă sau ce nume i s-ar potrivi.

De abia acum ştiu că-mi doresc să fiu mamă şi că acest lucru se va întâmpla într-o binecuvântată zi.

Reclame

8 gânduri despre “Şi totuşi….

  1. Capul sus si mergi la medic negresit. E posibil sa fie de rau, dar e posibil sa fie doar o reactie a organismului tau. Nu neglija insa. Se complica lucrurile altfel.
    Sunt si eu patita la randul meu. Am simtit ce simti tu acum. Trebuie sa te aduni si sa speri.
    Sa ne auzim cu bine:)

    • La medic voi merge sigur. Acum, m-am liniştit. Nu cred că a fost sarcină, deşi testul ăla a ieşit pozitiv. Îmi mai fac unul zilele astea, dacă tot l-am cumpărat, deşi sunt sigură că va ieşi negativ. Nu m-am resemnat şi nu disper, accept că nu a fost să se întâmple acum ceea ce îmi doream, dar am încredere că va fi bine 🙂 Mulţumesc mult pentru încurajări :-*

      • Am reluat ce ati scris atasand un zambet tocmai pentru ca am intuit credinta dumneavoastra ca se va intampla, asa cum spuneti, cand trebuie si cand este randuit.:)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s