Am nevoie de o pauză

Trec printr-o perioadă destul de confuză. Nu ştiu cum s-o numesc sau poate că nici nu are nume. Nu ştiu nici dacă are sau nu legătură cu anotimpul rece. Cei care m-aţi citit de-a lungul vremii, ştiţi că sunt meteodependentă, că nu-mi plac frigul, umezeala, zăpada, ploaia şi că ador vara (deşi anul ăsta, pentru prima dată în viaţa mea, am suportat-o destul de greu, din cauza temperaturilor extreme şi am fugit de soare la orele prânului).

Simt că-mi pierd cheful de viaţă, de muncă, de absolut orice. Acasă trag de mine ca să ţin pe linia de plutire gospodăria (nu-mi arde nici să gătesc, nici să fac curăţenie), serviciul îl văd ca pe o corvoadă (mi se pare că-mi pierd timpul cu nimicuri, pentru că subiecte serioase şi care să fie citite nu pot fi abordate la un ziar 100% politic, unde prioritate va avea, cât de curând, campania electorală – şi anul ăsta a fost crâncen, toată lumea ştie….), nici cu sănătatea nu sunt ok, mă simt obosită, mi-e lehamite de toată lumea, n-aş vrea să văd feţe străine sau să socializez cel puţin vreo jumătate de an.

Poate că, într-adevăr, sunt eu într-un moment prost, dacă am impresia că totul din jurul meu e o minciună imensă. Am observat că toţi cei cu care intru în contact vor să fie lăudaţi, mângâiaţi pe creştet sau încurajaţi, dar absolut fără motiv, drept pentru care mă adaptez în funcţie de nevoi şi de caz. Am uitat să spun ce gândesc, nici nu ştiu dacă am făcut asta până la capăt, vreodată, însă acum resimt acut nevoia de a-i spune celui din faţa mea ceea ce merită, pentru că nici eu nu sunt mereu menajată de ceilalţi.

Aş vrea să dispar pentru un timp din atenţia celorlalţi, în primul rând ca să mă reîncarc sufleteşte, iar în al doilea, pentru a afla dacă există măcar o singură persoană care îmi observă sau îmi simte lipsa. Ştiu, sună puţin egoist, dar aşa gândesc acum.

Aşa se explică faptul că nu mai intru pe blog, nici să citesc postările altora, nici să mai scriu (la un moment dat, m-am gândit chiar să-mi închid blogul, pentru că nu simt că aş interacţiona cu cineva). Nici pe Facebook nu mai sunt activă, postez rar, mă uit la ce fac alţii şi, de multe ori, am sentimentul că nu mai am ce căuta acolo. Liceenii vor să-mi fie prieteni virutali pentru pozele pe care le fac la evenimentele lor, foştii colegi de şcoală nu prea se mai loghează (doar unii mai joacă FarmVille), cu vedetele preferate nu mai relaţionez. Cred că, înainte de a ieşi definitiv din lumea Facebook, voi aerisi lista de prieteni, pentru că, am remarcat nu o dată în ultima vreme, am dat şi add la nimereală ori nu mai am nimic în comun cu proastele care se cred interesante. Probabil, voi ajunge să fiu doar un observator şi să comentez doar acolo unde am argumente solide şi părerea mea ar putea fi luată în serios. Sincer, m-am săturat să fac frumos şi să le zâmbesc tuturor imbecililor, doar pentru că am crezut, odată, că e bine să fii bun cu toată lumea….

Am nevoie de o pauză, am nevoie de ceva nou. Nu ştiu de ce anume. Până voi înţelege ce e cu mine, nu voi mai scrie nimic aici. Voi reveni doar dacă merită.

Cu bine!

Reclame

4 gânduri despre “Am nevoie de o pauză

    • Pe păr? 😆 La aşa ceva nu m-a dus capul. Oricum, m-am tuns recent (în septembrie) şi aş mai intra în păr doar dacă aş ţine cu tot dinadinsul să mă laud cu o chelie lucioasă 😆

      • Tu, dar eu de-o viata sta fac. Tund, vopsesc, decolorez…regret :D. Dar macar am facut o schimbare. Oricum, parul creste :D.
        Si eu am luat pauza… stiu cum probabil te simti. e criza anilor 30 la mine 😀

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s