Nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor…..

Să mă mă ierte Cel de Sus, dar eu nu suport ţiganii. Nu sunt rasistă, exclusivistă, xenofobă sau cum naiba s-or numi cei care nu suportă anumite minorităţi conlocuitoare.

Nu numai la Iaşi se roagă lumea de sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva (Paraschiva, Paraschieva… oricum s-o numi ea….). Şi la mine în oraş există o biserică cu hramul sfintei, aşa că azi a fost şi aici o zi specială. Dimineaţa, Sfânta Liturghie, imediat după prânz,  parastasul pentru morţi, sfinţirea bucatelor de dat de pomană etc. Fiind un eveniment local, m-am dus şi eu, ca reporteru’, să trag câteva fotografii şi să văz care e atmosfera, pentru a scrie frumos articol 😀
De abia am încăput de ţigani. De puradeii ăia nespălaţi, gălăgioşi, tâmpi, cu ochii în toate părţile, dar mai ales după merinde. Şi nu neapărat pentru că ar fi flămânzi, pentru că pe mai toţi îi ştiu de pe stradă sau de pe la ONG-ul din urbe, care bagă bani serioşi în alfabetizarea şi educaţia lor, dar ţiganii tot ce ştiu ei mai bine fac: să stea cu mâna întinsă pentru bani munciţi de alţii. Aşa sunt ei, la fiecare hram sau oriunde e mâncare moca, cei care ocupă loc în primul rând sunt ei, nespălaţii ăştia! Cu sacoşele pregătite, gata să „culeagă” tot de pe mese, farfurii sau chiar din mâinile celor care se declară sătui. În primăvară, la o paranghelie, m-am trezit lângă mine cu un tuciuriu care îmi vâna restul de pastramă friptă din farfurie, asta în condiţiile în care organizatorii respectivei petreceri le dăduseră şi lor dreptul de a mânca gratis… dar numai o porţie. Respectivul ţigan, însă, trăgea speranţe că-mi pote subtiliza bucata de carne în timp ce eu discutam cu ai mei comeseni. Evident că l-am pus pe goană, dar puradelul s-a oprit la masa de vizavi, de unde consumatorii tocmai plecaseră, şi a dat pe gât conţinutul unui pahar de bere, ba, mai mult, a băgat în traistă şi jumătatea de chiflă din care muşcase cineva. Aflasem de la nişte amici faptul că, ţiganii ăştia pe care îi văd atât de strângători n-ar fi chiar atât de nesătui şi să fiu atentă la ce au ei în sacoşe, când bântuie printre mese. La paranghelia cu pricina mi-am amintit de chestia asta şi da, într-adevăr, bronzaţii adunau, de-a valma, în sacoşe, toate resturile. Pentru porci! Da, oameni buni, unii îşi mai permit şi porci!

Azi, la hram, nu ştiu câtă hrană pentru godaci au adunat, că n-am stat să-i urmăresc. Probabil, azi era rândul lor să se înfrupte din bunătăţi, căci, la un moment dat, un ţigănuş a venit să-i dea altuia o bucată de prăjitură a cărui glazură i se împrăştise pe jumătate printre degete (îmi venea să vărs….). „Ce vii cu din-asta, bă? Eu vreau POMANĂ!”, l-a întâmpinat celălalt. Era, deja, înfipt, lângă masa la care preoţii încă mai binecuvântau bucatele, cu ochii la sarmale.. Şi, de jur împrejurul enoriaşilor care se rugau, erau alţi negricioşi care râdeau ca tâmpiţii şi care de abia aşteptau să-şi bage mâinile în castroane sau farfurii. Nimeni nu le putea face nimic, nici măcar preotul care i-a liniştit pe credincioşii indignaţi: „Lăsaţi-i, la hram e permis orice!”. Mda, să fii creştin e lucru mare. Dar cum rămâne cu „nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie pe voi”?

Adevăraţii nevoiaşi nu stau niciodată cu mâna întinsă, ca să obţină ceva, nu te înjură când le propui ca, în schimbul unui pol, să-ţi facă o pârtie în faşa porţii, nu-ţi pândesc acea clipă de neatenţie, ca să-şi fure geanta sau portofelul, nu stau ciorchine prin cimitir, călcând peste morminte, ca să ajungă la un pahar de colivă şi o felie de cozonac. Târziu, şi după multe experienţe neplăcute mi-am dat seama de toate astea. Înainte mi-era milă de toţi cerşetorii, aveam chiar un ţigănuş pe care îl finanţam cu sume destul de consistente, pentru că era simpatic şi a ştiut să se lipească de mine. La un moment dat, am văzut că nu era singur pe stradă, că împărţea câştigul cu un găligan de frate, de care m-a luat frica atunci când l-am văzut, iar apoi am aflat că părinţii îi trimiteau la cerşit.

De atunci, n-am mai dat un leuţ nimănui. Îmi strâng bine geanta când trec pe lângă cerşetori, iar când ei mai sunt şi ţigani, îmi iau picioarele-n spinare şi mă îndepărtez cât pot de repede. Odată, i-am spus unuia dintre puradei: „Dacă ai părinţi, spune-le să te trimită la şcoală, ca să înveţi cum se face un ban cinstit, nu să cerşeşti!” . Din înjurătura pe ţigăneşte pe care am auzit-o în spate, sigur că nu a înţeles ce vreau să spun. Un alt motiv să nu-i suport pe ţigani.  Deşi nu sunt rasistă, exclusivistă, xenofobă sau cum naiba s-or numi cei care nu suportă anumite minorităţi conlocuitoare.

PS: Sunt ţigani între ţigani. Cunosc şi unii care muncesc pentru o bucată de pâine şi care, chiar dacă nu au bani să-şi ţină copiii în şcoală, măcar îi învaţă o meserie. Sau îi iau cu ei la muncă. Pentru ei, tot respectul!

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s