Exclusivism, prostie, răutate sau toate la un loc?

Mă întâlnesc, azi, cu un fost coleg de liceu. Despre ce puteam noi vorbi? Despre cum ne merge şi ce ne fac familiile. În cazul lui, pentru că are o fată care tocmai a intrat la liceu în toamna asta, îl mai întreb cum s-a acomodat ea în noul colectiv şi cum i se par colegii. După ce mă îmi satisface curiozitatea, ca bonus, îmi spune că, deunăzi, unele colege au certat-o din cauză că fata „se coboară” la nivelul fetelor care provin de la ţară: „Cum, dragă, te iei cu ţărăncile?” au luat-o ele la rost. „Şi ea ce le-a spus?” m-am interesat eu. „Păi, ce să le spună? Că ea se înţelege bine cu toţi băieţii din clasă şi cu navetistele, dacă orăşencele sunt prea fudule”! îmi spune el.

Mă gândeam ce vrea să însemne atitudinea domnişoarelor „de oraş”. Dacă denotă exclusivism, prostie, răutate sau chiar toate, la un loc! Când eram eu la liceu, trei sferturi din colegi erau navetişti, dar niciodată noi, ăştia de la oraş, nu i-am tratat cu aere de superioritate. Colegii mei de la ţară se trezeau, zilnic, la 5.30, ca să prindă autobuzul care-i aducea la şcoală. Pe atunci nu exista, ca acum, microbuz şcolar, care să-i ia şi să-i aducă, pe fiecare, la poartă, ci transportul în comun era putere. Iarna, pe ninsoare şi pe viscol, autobuzele fie nu circulau, fie rămâneau împotmolite în nămeţi şi colegii mei navetişti parcurgeau, pe jos, kilometri întregi pentru a ajunge la ore. De multe ori, întârziau la primul curs, dar profesorii cunoşteau situaţia şi nu le treceau absenţe în catalog.

Cei mai mulţi dintre colegii mei navetişti munceau în gospodărie sau la câmp, cot la cot cu părinţii sau bunicii. Mergeau la discoteca din sat doar sâmbăta seara (dacă îi mai ţineau puterile) şi nu stăteau acolo mai târziu de miezul nopţii. Colegii mei navetişti învăţau bine, aveau ambiţie şi „se băteau” cu noi, orăşenii, pentru note mari.

În fine, cei mai mulţi dintre colegii mei navetişti s-au realizat profesional după ce au terminat facultatea, au familii frumoase, copiii reuşiţi, au ridicat case cu banii câştigaţi fie din afaceri proprii, fie muncind, din greu, în străinătate.

Şi în ziua de azi, cunosc elevi navetişti care fac exact ceea ce făceau colegii mei de la ţară, acum mai bine de 20 de ani: învaţă bine, sunt chiar olimpici naţionali, în timpul liber merg în club, dar mai ştiu să ţină şi sapa-n mână. Singura diferenţă, pentru unii, e că nu se mai trezesc la 5.30 dimineaţa, ca să aştepte autobuzul, pentru că, la 7 vine microbuzul şcolar care-i aduce chiar în poarta liceului. Sau, dacă părinţii au maşină, îi aduc ei la ore…..

Reclame

Un gând despre “Exclusivism, prostie, răutate sau toate la un loc?

  1. Navetiștii ar trebui să fie model pentru o bună parte dintre copiii de la oraș (băieți și fete deopotrivă).
    Navetiștii se zbat pentru a-și depăși condiția (și mulți dintre ei chiar reușesc) – o chestie cu care tinerii orășeni sunt foarte rar spre deloc obișnuiți.
    Însă ăsta e doar începutul. Valorile ușor-ușor o iau cu susul în jos și peste 30 de ani o să ajungem și noi ca britanicii care acum realizează șocați c-au crescut o generație dependentă de pomeni de la stat și care nu-i în stare să-și coasă un nasture și să-și fiarbă un ou la nevoie.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s