Dacă dragoste nu e, nimic nu e

N-aş putea avea niciodată o relaţie cu un bărbat bazată exclusiv pe sex. Mi-am dat seama de asta după prima şi, din fericire, singura relaţie de acest gen pe care am avut-o în viaţa mea. Spun „din fericire” pentru că, imediat ce am renunţat la ea, am constatat că nu am rămas cu amintiri. Nu spun că nu mi-a plăcut, că altfel nu acceptam, ci doar că, atunci când totul e doar sex, nu prea ai la ce să te gândeşti… după! Nu e nimic romantic sau ceva care să-ţi facă să vibreze cea mai sensibilă parte a sufletului. Cel puţin, asta am simţit eu după ce am hotărât să ies din acea relaţie. Căci, da, de mine a depins existenţa ei, chiar dacă el a încercat să interpreteze un rol într-un joc al seducţiei în care doar m-am prefăcut că mă prind. Ştiam ce vrea, dar din cochetărie tipic feminină nu m-am lăsat nici din prima, nici din a doua…. ci după nu mai ţin minte câte întâlniri. El a înţeles asta, dar a avut răbdare cu mine (nu mi-a zis niciodată dacă a meritat 😆 ).

A fost frumos, dar în scurtă vreme am înţeles că nu e genul de relaţie pe care o merit şi care să mi se potrivească. Eu nu aveam nevoie de un bărbat doar pentru sex, ci de unul care să mă iubească şi pe care să-l iubesc. În plus, eu nu eram singura femeie din viaţa respectivului şi numai gândul ăsta îmi dădea un disconfort interior. De aceea, mi-a fost uşor să mă desprind, chiar dacă el, multă vreme, a încercat să mă convingă să mă răzgândesc, iar eu simteam, uneori, cum mă apasă singurătatea. Nu am mai cedat tentaţiei şi bine am făcut, pentru că, aşa, mi-am dat seama care îmi sunt nevoile şi priorităţile de natură sufletească. De aceea, nu am regretat niciodată experienţa. Nu a lăsat urme urâte pe suflet.

Când mi-am cunoscut Omul, am ştiut din secunda în care l-am văzut (fără să-l fi atins) că EL ESTE! Am rostit cuvintele astea fără să le pot opri: „Da, el este!”. Veneau din interiorul meu, din mintea mea, din inima mea. Din acel moment, n-am mai avut ochi şi sentimente pentru niciun alt bărbat. Tot ce făceam, tot ce gândeam, orice plănuiam era legat de el. Unii au numit asta obsesie. Chiar mi-au recomandat „s-o iau mai uşor”, că nu e ultimul sau singurul bărbat de pe planetă… Ba da, pentru mine era. UNIC!

N-aş putea să stau cu el sau lângă el dacă nu l-aş iubi. După îndrăgosteala aia din primele săptămâni, luni sau din primii ani şi după ce am ajuns să-l cunosc din ce în ce mai bine, să-l descopăr, să ştiu ce gândeşte, cum gândeşte, ce-i place şi ce nu, am început să-l iubesc altfel, într-un mod care nu se poate descrie în cuvinte, pentru că nu ar exprima exact ceea ce simt pentru el.  Da, e frumos, mult mai frumos decât mine, mă uit şi acum la el ca la o minune şi încă mă întreb dacă o merit sau nu…. deşi suntem de 7 ani împreună (şi luaţi, cu acte, de aproape 4) 🙂

Uneori, privesc în urmă la „iubirile” din trecut. Nu sunt multe. Am mai scris despre ele. Interesant e că, de fiecare dată, le văd altfel, le judec altfel şi nu mai am niciun resentiment faţă de nimeni, chiar dacă s-a întâmplat ca unii să mă facă să sufăr. În plus, îmi dau seama pe cine şi cât am iubit şi ce am învăţat din tot ce am trăit şi simţit alături de cineva.

Aşa am înţeles şi că nu aş putea avea niciodată o relaţie cu un bărbat, bazată exclusiv pe sex. Pentru că, dacă dragoste nu e, nimic nu e.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s