Permanent offline

Cu asta o să-i „tratez“ pe cei care nu au niciun fel de limite şi mă agasează cu prezenţa lor în bucăţica mea de spaţiu virtual. Asta, dacă nu mă hotărăsc să-i scot defitiniv din listele de „prieteni“, fie de pe messenger, fie de pe Facebook, unde, mai nou, îmi petrec cel mai mult timp la palavre cu restul lumii.

Din punctul meu de vedere, cei care nu ştiu când să se oprească dintr-o discuţie purtată pe net sunt cei care nu au prieteni sau alte ocupaţii în spaţiul real.

Am început să recunosc „vânătorul“ de conversaţii. Fie că sta în faţa calculatorului de la serviciu sau al celui de acasă, are acelaşi mod de abordare. Pe messenger se loghează aproape întotdeauna pe invizibil. Dacă sunt online, fără nimic la status, gen „Buzy“, „Stepped Out“ sau „Buzz doar dacă e important“, în secunda 2 intră la mine: „cf?“. Adică ce fac. Bineînţeles, nu are rost să-i explic, în amănunt, cu ce mă ocup în momentul ăla. Poate mă scarpin în… (hm!) nas, îmi bat mintea cu jocul meu preferat ori chiar am de lucru. Spun ceva pe înţelesul persoanei, dar scurt, în speranţa că înţelege că n-am chef de vorbă. Inevitabil, vin întrebările despre starea vremii: „Cum e la tine? La fel de cald? Cum suporţi? etc“. Răspund că sunt ok şi că asta mă ajută să lucrez. Evident, persoana nu tot prinde ideea şi începe să debiteze ce o preocupă în momentul acela. Între timp, eu îmi văd de ale mele: scriu, caut pe net ce mă interesează, îmi fac playlistul cu muzică. Persoana scrie în continuare. Îmi dau seama că s-a oprit când nu mai „clipeşte“ dreptunghiul portocaliu din taskbar. De abia atunci arunc o privire pe ce a scris ea acolo şi încerc să formulez un răspuns politicos şi care să aibă legătura cu… subiectul.

Dacă nu mai am chef de alt schimb de mesaje, îi spun că trebuie să plec undeva sau că tocmai m-au sunat din redacţie şi ies. Musai să dau sign out, pentru că, am uitat să vă spun, persoana are „Yahoo Detector“ şi ştie dacă te ascunzi şi, cică, mai nou, cât ai mai rămas logat până ai ieşit de tot. OMFG!!!

Dacă sunt online pe Facebook, procedează cam la fel. Dacă ea crede că are ceva de spus, dă buzna în chatul meu şi scrie până face scurt la falange. Dar şi dacă nu are, tot intră, însă până atunci îmi dă un pic de offline. Pentru că, acum, se poate şi acolo. Ştiu că este „prin zonă“ pentru că primesc notificări privind ceea ce face: unde, la ce şi la cine dă like-uri, ce postează pe wall şi ce mai comentează la alţii. Când se satură şi de asta, ia o pauză. Fie se deconectează de la chat, dar rămâne pe Facebook în continuare, fie iese de tot, dar rămâne pe mess (de regulă ONline!). E suficient să postez o singură poză ori un clip, că se şi bagă iar în seamă pe chat.

Nu întreabă NICIODATĂ dacă sunt disponibilă şi rar îşi cere scuze că mă ţine de vorbă. Mie mi-e jenă de prostia lui să întrerup, brusc, discuţia, cu vreo minciunică, în schimb, el mă lasă cu ochii-n monitor când vor muşchii lui, motivând că i-a picat netul (dar după aia nu se scuză).

Ei bine, de vreo două zile, mi-am luat inima-n dinţi şi i-am dat permanent offline pe messenger. Oricum îl deschid rar şi numai când vreau să-mi schimb poza de la avatar. Dar ştiu că persoana e online, pentru că se vede când am deschis e-mail-ul. Cum sunt pe invizibil, nu-mi fac probleme că mă abordează când nu am chef. Pe Facebook, idem. Apar deconetată. Mă arăt doar înainte să ies, la o oră târzie, ca să mă scuz mai uşor că nu am timp de vorbă.

Deocamdată e ok.

De ce nu scot persoana definitiv din listele mele? Pentru că mă iluzionez că o să-i vină mintea la cap sau că o voi învăţa să-mi respecte „pătrăţica“ de pe intenet. Ştiu, la faza asta, eu sunt aia proastă, dar să ştiţi că n-o să mă ţină mult. Şi-atunci, promit că o să mă vedeţi numai online 😆

Anunțuri

2 gânduri despre “Permanent offline

  1. Cum „functionez” eu:
    N-o sa ma vezi niciodata online pe chat-ul FB asa ca acolo nu se intra in vorba cu mine, poa sa-mi fie sora, frate,orice 🙂
    Cei apropiati au adresa mea de mail Acolo imi scriu daca e ceva important
    Pe FB exista foarte putine persoane cu care conversez intr-.adevar cate ceva pe mesageria privata dar aia inseamna ca raspund cand am eu chef si timp. La fel si interlocutorul.
    Pe messenger nu mai intru demult :))))
    Si daca totusi ma bazaie nepoata sa intru si se nimereste sa ma intrebe cineva ce fac, etc, nu raspund de obicei. daca e important, ma duc in mail si ii scriu , cand imi termin povestile cu fetita 🙂
    Asa ca nu pierd nici din timpul meu si nici pe al altora, inutil ….

    • Înainte intram pe messenger, pentru că acolo erau toţi: prieteni, colegi de şcoală şi de serviciu şi era mai simplu să comunicăm aşa, decât prin sms ori telefon. De când cu FB, ne-am „mutat“ cu toţii acolo (sunt sigură că va trece şi „moda“ asta într-o zi!), numai că acolo, cei care am fost colegi de şcoală avem grupul nostru (privat) şi numai în spaţiul acela ne manifestăm.
      De regulă, nu încurajez conversaţii inutile pe chat, însă le răspund celor care mă întreabă câte ceva. Dar uite că mai sunt şi nesimţiţi… pe unii i-am şters şi nu le mai dau add, oricâte cereri mi-ar trimite (încă nu am ajuns să blochez, dar nici mult nu mai am), alţii sunt de ceva timp pe făraş şi cred că mult nu mai au până ies din listă. Văd că nu pricep deloc faptul că trebuie să respecte nişte limite, impuse de bunul simţ, nu de mine. Ca persoana asta despre care am amintit în postare.
      Dar vine toamna şi, odată cu ea, curăţenia de sezon, aşa că….. 😀

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s