Relaxare…

A patra zi de vacanţă a însemnat 100% relaxare. M-am trezit pe la 9, deşi azi-noapte, la 1.00, ronţăiam seminţe de floarea soarelui (ca ţăranul 😆 ) şi mă uitam pe Pro Tv la un film cu Sandra Bullock (am adormit înainte de final şi de abia pe la 4 m-am trezit şi am închis televizorul, după care m-am culcat la loc).

Şi s-a mai întâmplat ceva despre care n-aţi prea auzit la mine: AM CITIT! Adică am început să citesc O CARTE, şi nu ziare. Mi-e tare dor să am starea aceea de spirit care să mă îndemne să mă rup de agitaţia din jurul meu, pentru a mă refugia în lectură. Când eram în liceu, întotdeauna îmi găseam timp pentru citit, în vacanţe, mai ales în cea de vară. Chiar şi în studenţie mi-am menţinut, întru-câtva, obiceiul pe care l-am abandonat, treptat, după ce am început să lucrez la ziar. Paradoxal, nu? Se presupune că un jurmalist trebuie să citească foarte mult, pentru a-şi perfecţiona, în permanenţă, vocabularul şi stilul, dar uite că la mine treaba asta nu a funcţionat. Fiind genul care se consumă şi se agită pentru toate, nu am mai găsit dispoziţia de a mai citi, deşi cărţi am mai cumpărat şi mai cumpăr. Cândva, cineva râdea de mine şi nu înţelegea ce înseamnă să ai dispoziţie pentru citit, era de părere că ori îţi place să citeşti, ori nu. La mine nu e adevărată chestia asta. Mi-a plăcut şi îmi place să citesc, dar nu mai am starea aceea care să-mi inducă plăcerea lecturii. Eu, când citesc o carte, sunt foarte atentă la firul poveştii, îmi place să-mi imaginez cum arată fiecare personaj, decorul în care se desfăşoară acţiunea. De multe ori, caut şi chiar găsesc personaje cu care mă identific şi le urmăresc evoluţia. Când citesc doar de dragul de a mă „lăuda“, e clar că din cartea aia nu-mi voi aminti nimic peste o săptămână, deci, mai bine nu mă mai obosesc s-o iau din bibliotecă.

Acum, însă, mi-am ales o cărticică din colecţia „Cartea de buzunar“, care a apărut acum vreo doi ani la Jurnalul Naţional. Am procedat aşa, ştiind că e o carte uşoară (nu am mai citit-o) şi că nu mă va solicita prea mult. Îmi place, aşa că sunt sigură că o voi citi până la capăt (are şi două volume).

Ieri, am vizitat, în sfârşit, acea grădină publică din judeţul vecin. Am avut surpriza să dau chiar peste cel care a creat-o şi o administrează şi să vorbim cu el. După concediu, poate că voi scrie un reportaj despre această vizită, pentru că, pe lângă informaţiile aflate de pe internet despre acel parc, am aflat, de la administratorul lui, chestii noi, pe care le-am şi verificat când am ajuns acasă. Mi-a plăcut, a meritat să fac drumul, aş fi curioasă cum arată acel parc şi iarna, pentru că, acum totul reprezintă o oază de verdeaţă şi de flori, dar poate voi ajunge acolo şi la iarnă…

Tot ieri, am trecut şi prin alt oraş-reşedinţă de judeţ învecinat cu al meu. Nu am mai fost acolo din copilărie, din anii când mergeam la Oflamologie, la control, mai ales după operaţia pe care am suportat-o când aveam doi ani (am avut canalele lacrimale de la ochiul stâng înfundate). Cred că eram prin clasa a II-a când am ajuns ultima oară acolo, de aceea, mare lucru nu-mi mai aminteam. Sincer, ieri nu m-a impresionat nimic (nu am ajuns în vreun club, poate de aia… 😀 ) şi-apoi, din cauza căldurii de la ora la care am ajuns (puţin înainte de 2 PM), pe străzi era aproape pustiu. Doar în parc (şi ei au unul 😆 ) era ceva mai multă animaţie şi acolo am zăbovit mai mult, căci ador astfel de locuri (probabil, pentru că la mine în oraş sunt numai două părculeţe în care, cel mult, poţi să stai pe o bancă, dar de plimbat nu poate fi vorba). Nu am luat masa la niciun restaurant, deşi am văzut câteva, nu ştiu pe unde or fi fost terasele de vară (cele serioase, nu „bombele“ cu 2-3 mese aproape lipite unele de altele unde auzeai şi şoapta vecinilor), dar nici nu le-am dus lipsa. Am mers mult, de abia azi la prânz am remarcat că am băşicuţe în talpă, dar mi-a plăcut excursia, mai ales că am parcurs drumul cu rucsacul (mic) în spate şi am făcut autostopul (că deh, nu avem maşină).

Azi am rămas acasă, pentru a ne odihni.  Soţul meu mi-a propus s-o luăm din loc, iar, mâine dimineaţă, dar de data asta să fie o ieşire de câteva zile, care să includă şi Braşovul. Ştie că aş vrea să-l parcurg la pas măcar o zi, pentru că Sibiul (alt oraş pe care am vrut să-l vizitez şi am reuşit s-o fac atât în 2009, cât şi în primăvara asta) l-am văzut. Ar mai fi Clujul, dar l-am amânat pentru vara lui 2013…

Mă simt bine, am mintea odihnită, mi-au trecut toţi nervii, nu mai sunt stresată. Chiar mă bucur că am ales perioada asta pentru concediu şi sper să fie la fel de bine până la sfârşitul ei, adică pe 19 august. Mai am ceva vreme pentru relaxare, nu?

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s