Concediu: prima zi

Da, în sfârşit, de vineri, sunt şi eu în concediu!

Am aflat de abia joi, la prânz, de la redacţie, că am undă verde să plec în vacanţă! Toată săptămâna incertitudinea mi-a creat o stare de nervozitate (eu am trimis, încă de luni, mesaje în care întrebam dacă mi s-a aprobat cererea, depusă încă de la începutul lunii, deşi perioada de concediu o stabilisem cu redactorul-şef încă de la sfârşitul lui iunie, dar nu mi s-a răspuns la ele) care s-a adăugat stresului provocat de faptul că eram în criză de texte şi de idei, dar trebuia să trimit ceva pentru publicare, altfel nu-mi justificam salariul (primit la două luni, cum vă spuneam 😀 ).

Planul meu de vacanţă prevedea ca primul weekend să nu-l petrec acasă, dar o împrejurare independentă de voinţa mea a făcut să amân plecarea. Soţul mi-a propus, totuşi, o ieşire în capitala de judeţ, o alegere care s-a dovedit foarte bună şi care mi-a ocupat o jumătate de zi. Când am revenit acasă, am dormit vreo două ore, iar seara am renunţat la calculator şi internet, am vizionat un film la tv (lucru care nu s-a mai întâmplat demult), după care am pus iar cornul în pernă, dormind până azi la 8.30.

Azi ar fi trebuit să mergem într-un judeţ învecinat, unde se află o grădină publică ce reprezintă un punct de atracţie turistică în zonă (toată lumea mi-a recomandat să ajung acolo cel puţin o dată) şi, cum nu am de mers decât vreo 40 de kilometri, nu văd de ce nu m-aş duce. Totuşi, după plimbarea de ieri, am un pic de febră musculară şi o mică durere de spate, de aceea am hotărât să rămânem acasă. Cel puţin în prima parte a zilei. Pentru că e cald, aş vrea să merg la iarbă verde (distracţia cea mai ieftină a românului), mai ales pentru că anul ăsta nu am petrecut în natură decât atunci când primarul nostru a făcut cinste că a fost reales în funcţie (şi asta se întâmpla în iunie).

Luni, însă, cred că voi pleca acolo unde mi-am propus să ajung de vineri. Bagajele aşteaptă, cuminţi, în hol, încă de joi seară. Am scos doar încărcătorul pentru bateriile de la aparatul foto, pentru că am vrut ca ele să fie full azi, în caz că plecam spre acea grădină publică. Nu aş vrea să pierd prea mult timp, deoarece nu am la dispoziţie decât două săptămâni şi nu vreau să treacă fără rost.

Oricum, mă simt foarte bine, liniştită, am dormit bine, m-am trezit fără dureri de cap, fără întrebarea „unde mă duc eu azi şi ce scriu?“ Am mâncat pizza, am băut o berulă, am intrat un pic pe Facebook (aseară am folosit telefonul mobil), scriu puţin aici şi după ce ies, voi vedea ce voi mai face.

Îmi place în vacanţă, asta e important. Nici site-ul ziarului nu l-am mai deschis, asta ca să înţelegeţi ce „sentimente“ am faţă de el, în restul timpului! 🙂

Cam atât. Sper să fie bine şi în continuare! Weekend frumos să aveţi!

 

LE: Nu am mai plecat nicăieri azi. Am preferat răcoarea din casă căldurii sufocante de afară. Un somn bun face bine la ten, nu? 😆

Reclame

4 gânduri despre “Concediu: prima zi

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s