Ai carte, ai parte… dacă vor alţii :)

În campania asta pentru referendumul de dumincă, s-a afirmat, la un moment dat, despre Crin Antonescu faptul că, în facultate, a rămas repetent de două ori şi că asta nu l-ar recomanda pentru un mandat de preşedinte.

Aşa, şi? Ce dacă a rămas repetent? Chestia asta cu „dacă nu ai studii, eşti un ratat“, nu e valabilă în toate cazurile. Sigur, nu orice analfabet ajunge Preşedintele României, cum nu orice repetent se dovedeşte a avea fler în afaceri. Dar, tot aşa, nu orice repetent e, automat, un incult şi ar trebui să stea la coala vacii sapei!

Şi mai e un lucru. Nu ştiu cum este acum, că nu am copii, dar pe vremea când eram eu la şcoală, de cele mai multe ori, profesorii erau cei care împărţeau elevii în „elevi buni“ şi „elevi slabi“. Bineînţeles, cei buni făceau parte din familii bune, de profesori, medici, ingineri etc, iar în categoria de „copii slabi“ nu erau incluşi costelivii, ci ăi de proveneau din familii modeste, care aveau „n“-şpe fraţi în grijă ori din familii dezbinate. Ţi se spunea, după caz, că eşti deştept sau prost, în funcţie de „origini“ şi dacă nu aveai părinţi care să-ţi explice cum stă, de fapt, treaba, riscai să crezi că profesorii au dreptate!

Făceam parte din categoria celor „buni“ pentru că tata era cadru didactic şi, cică, acest lucru era o garanţie pentru mine. Până am terminat liceul am dus în spate „crucea“ asta şi puţini îşi imaginează ce înseamnă să fii „fata lui tata“, profesorii să-i fie colegi şi eu să mă simt obligată să nu-l fac de râs. Da, învăţam, dar nu am fost niciodată vreun geniu; eram o elevă silitoare, cu mici derapaje, pe alocuri… dar atât. Aveam în clasă minţi cu adevărat luminate, cărora nu li se recunoştea întotdeauna valoarea, din tot felul de motive.

La fel, am avut şi colegi încadraţi (bineînţeles, de aceiaşi profesori „atotştiutori“) în categoria „mediocri“, de la care nu te-ai fi putut aştepta să realizeze ceva peste ani. Unora li s-a potrivit eticheta. Alţii, însă, i-au depăşit chiar şi pe cei cu minţi luminate. Cel mai bun exemplu este un coleg care, la chimie, în clasa a X-a, lua 2 şi 3 pe linie, ca de altfel trei sferturi din clasă, pentru că profesorul era deja razna, dar fiind în prag de pensie, nu îndrazănea nimeni să-l pună pe liber înainte şi aşa a nenorocit generaţii de elevi, lăsându-i corigenţi sau repetenţi. Ei, acest coleg a urmat Facultatea de Medicină Dentară, a fost, apoi, lector universitar, după care a plecat în Belgia, unde s-a şi stabilit. Ne-am întâlnit, întâmplător, înainte de momentul Belgia, când plănuia să treacă puţin prin Franţa, să vadă cum stau lucrurile acolo. Era de nerecunoscut, total schimbat, în bine, şi fizic, dar mai ales în atitudine şi limbaj. Aş fi vrut să-l revadă şi „savanţii“ noştri profesori, de pe vremuri, ca să compare şi să tragă concluzii…

Aşadar, unde scrie, de unde a apărut regula că, dacă în şcoală, nu ai note de 9 şi de 10, nu ai dreptul sau nu ai şansa de a ajunge foarte sus, pe scara profesională sau în politică? A, că valoarea notelor de 9 şi 10 a căzut în derizoriu, în ultimii 20 de ani, e altceva. Cu toate imperfecţiunile sistemului de învăţământ din perioada comunistă şi în pofida aspectelor evocate anterior, pe vremea aceea, totuşi, cine era premiantul clasei ori şeful de promoţie chiar era un elev care 80-90% din timpul liber învăţa, iar pentru cei care studiau, notele de 9 şi 10 chiar aveau valoare. Inclusiv la Bac, unde cine lua notă maximă era considerat un geniu şi era privit cu respect.

Nu sunt o admiratoare a lui Antonescu (deşi sunt împotriva lui Băsescu, aşa cum v-am mai spus), dar de ce ar trebui să-mi pese că a terminat facultatea în 11 sau 20 de ani, timp în care a rămas de nu ştiu câte ori repetent? Chiar mă umflă râsul! Şi în facultăţi sunt o groază de profesori căzuţi în cap şi care se cred pui de Einstein. Taică-meu a trebuit să se muţumească doar cu colegiul de institutori şi să renunţe la Facultatea de Matematică din cauza unui idiot de profesor de analiză, căruia i se pusese pata pe el şi refuza să-l treacă în anul III. La rândul meu, în anul I, la disciplina Logică juridică am avut un profesor care ne-a predat… logica predicatelor, bineînţeles, cu totul altceva decât ceea ce ar fi trebuit să studiem. Era un profesor care avea cartea de muncă la stat, la Automatică (parcă) şi publicase un curs atât de alambicat (ca să aducă a logică juridică l-a împănat şi cu elemente împrumutate din ea), încât, după sesiunea de vară, trei sferturi dintre studenţi eram restanţieri, iar cine luase 5, pupa carnetul pe toate foile de bucurie că scăpase de nebun. Vreau să vă spun că, pentru examenul ăsta mi-am ratat toată vacanţa, am învăţat cursurile mai mult pe de rost, pentru că nu aveau nicio logică (deşi erau de… logică!). L-am picat şi în sesiunea de restanţe şi în reexaminare. Şi nu numai eu. Aproape toţi care eram în situaţia asta. Facultatea ne-a permis să ne înscriem în anul II, dar exista riscul să rămânem repetenţi dacă la următorul examen nu promovam. Am făcut memoriu la rectorat şi decanat, am explicat conducerii ce era cu proful ăla şi, într-un final, mai marii universităţii au înţeles că, dacă iar picam pe capete, rămâneau fără studenţii de anul II. Şi l-au dat afară pe tâmpit. În locul lui a venit un alt profesor, de la Academia de Poliţie, care după un curs intensiv de logică juridică adevărată, ne-a pregătit atât de bine, încât am promovat cu toţii (eu am luat 9).

Aşa că, hai să terminăm cu etichetările şi cu răutăţile! Să ne uităm, mai întâi, la omul din faţa noastră, la ceea ce a realizat, şi de abia după aceea să aruncăm cu noroi asupra lui (vreau să precizez că aceste cuvinte nu se referă la Antonescu; el mi-a servit ca pretext pentru articol). În plus, nu întotdeauna suntem în măsură să caracterizăm evoluţia/involuţia cuiva, dacă nu ştim ce anume a condus la ele. Apoi, degeaba eşti undeva, foarte sus, dacă atunci când deschizi gura se dovedeşte că nu ai nimic de spus şi nimic în minte. Întotdeauna, faptele vor vorbi. Restul prea puţin contează.

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s