Bac-ul ruşinii?

Nu sunt de acord cu asta! Pentru că este al doilea an când mai mult de jumătate dintre absolvenţii de liceu nu promovează Bacalaureatul. Deci, nu mai vorbim despre o întâmplare. Aceştia sunt elevii, aceştia sunt profesorii, acesta este, la ora actuală, învăţământul preuniversitar din România!

La mine în oraş, promovabiliatea la unul dintre licee este de 47,4%, iar la celălalt… ZERO! Primul e liceu teoretic, al doilea, tehnologic. La acesta din urmă, nimeni nu se aştepta să treacă cineva. Ar fi fost o minune să reuşească măcar unul dintre cei 10 (din 12) care s-au prezentat. S-a spus, încă de la început, că nu e drept să li se dea subiecte precum celor de la teoretic şi că normal ar fi, la sesiunea următoare, să primească subiecte diferenţiate. Că ei învaţă o meserie, nu fac ore precum elevii de la celelalte specializări. Totuşi, dacă se ştia metodologia, de ce s-au aşteptat la alte subiecte? Nu trebuiau să înveţe? Măcar pentru o notă de trecere. Nimeni nu le cere 10, dar cel puţin de un 5-6 se putea învăţa….

Majoritatea celor de la liceul teoretic, declaraţi admişi, îşi făceau cruci şi mulţumeau Cerului că au scăpat de Bac. Nu se gândeau la contestaţii, de abia aşteptau să sărbătorească reuşita, la o teresă. Am auzit doar o fată care se declara nemulţumită de 7-le de la biologie, dar până mâine mai are vreme să se hotărască dacă îl contestă sau nu. Unul care picase la toate cele trei discipline se lăuda cu asta pe un hohot de râs prea isteric să exprime o satisfacţie interioară, în timp ce o tipă cu faţă de tocilară plângea de se scutura cămaşa de pe ea din cauză că picase la română.

Îmbulzeala de la avizier nu a ţinut o jumătate de oră (în vremea asta, m-am dus acasă, am deschis internetul, am căutat aceleaşi rezultate pe edu.ro, bineînţeles că nu le-am găsit, ba chiar căzuse şi site-ul-tipic românesc!). Când am rămas aproape singură în faţa listelor, am putut „admira“ dezastrul în toată splendoarea lui.  Al doilea, după cel din 2011. Ceva de neconceput înainte de 1990. Şi atunci se pica pe capete la Bac, şi atunci se mai copia (fiecare în funcţie de cât tupeu avea şi, mai ales, de profesorul supraveghetor), dar nu te bazai pe asta, când intrai la examen. Eu chiar am avut emoţii, până am aflat rezultatele, deşi ştiam ce şi cum făcusem la cele trei probe (română, matematică, geografie). Nu am învăţat tot anul, ci doar două-trei luni, dar altceva nu am făcut. Nu am mers decât la câteva petreceri (toate, de majorat) şi rar am ieşit la câte un film, la cinematograf. În rest, am conspectat şi am învăţat. Nu am murit, nu am înnebunit. Doar câţiva ani la rând am mai visat, în perioada în care se dă Bacalaureatul, că merg şi eu la examen şi că aveam exact aceleaşi temeri pe care le-am avut când am dat şi eu examenul, însă, de la un timp, am scăpat şi de „coşmaruri“ 🙂

Pe mulţi dintre elevii care au aflat că nu au reuşit la Bac-ul de anul ăsta îi ştiu ca împătimiţi de baruri, restaurante şi cluburi. Mai ales în timpul orelor de curs, când postau pe Facebook, fără jenă, locaţia în care se aflau şi cu cine ciocneau paharele.  Nimeni nu le-a făcut nimic, nimeni nu a luat nicio măsură împotriva lor, nici părinţii, nici profesorii. Raziile Poliţiei de Proximitate nu-şi atingeau aproape niciodată scopul, pentru că chiulangii erau întotdeauna avertizaţi că „vin gaborii“ şi aveau timp să se ascundă. Astăzi, aceşti absolvenţi s-au făcut de râs atât pe ei, cât şi pe profesori, la fel ca absolvenţii din 2011, aflaţi în aceeaşi situaţie.

De ce să fie Bac-ul ruşinii? Nu a fost o întâmplare, s-a reptat „figura“ de anul trecut! Atunci, s-a dat vina pe camerele de supraveghere. Acum, pe sistemul lui Funeriu! Eu cred că vina se împarte între elevi, profesori şi părinţi. Că mai contribuie şi sistemul la asta, nu neg. Dar, pe vremuri, când eram eu elevă, de ce se putea învăţa? De ce profesorii aveau autoritate? De ce părinţii ne ţineau din scurt? Şi sistemul acela era strâmb, dar cel de azi e prea permisiv. Până la Bac eşti liber să faci orice, iar la Bac e jale! Şi nu înţeleg: cum poate promova cineva clasa a XII-a cu 7-8 sau 9, iar la Bac primeşte nota 1 (probabil, punctul din oficiu!)? Sau cum are cineva curajul să vin la examen fără să fi învăţat nimic? Pe ce se bazează?

Am cunoscut, însă, şi elevi de liceu excepţionali. Ştiu o fată care, de când a intrat la şcoală, altceva nu a ştiut decât să înveţe. Nu a avut ochelari de cal, a crescut normal, a socializat, dar cu măsură, a avut şi preocupări extraşcolare (grafică, pictură, fotografie) care au propulsat-o printre cei mai premiaţi elevi din liceu. Educată, cultă, fină, cu un extraordinar bun simţ. A avut cea mai mare medie la Bacalaureat, chiar dacă a fost cu doar câteva zeci de sutimi sub 10.  Nu a făcut meditaţii. Un adevărat exemplu pentru generaţia ei.

Deci, se poate. Dar contează mult mediul în care te formezi, oamenii care te influenţează, profesorii îndrumători. Cred că numai cine nu vrea, nu învaţă pentru o notă de trecere. Că mai sunt şi subiecte mai naşpa, e altă poveste. Cine poate, le rezolvă, cine nu, ar trebui să facă de un 5, maxim 6. Cum spunea, dacă nu mă înşel, chiar Ecaterina Andronescu, Bacalaureatul nu e un concurs, este o  evaluare a unei perioade, pe care oricine ar trebui să o depăşească. Faptul că nu se mai întâmplă aşa, după ce regulile s-au înăsprit, din cauza şpăgilor şi a notelor nesimţit de mari luate de unii care de abia reuşeau să-şi scrie corect numele, e o altă temă de discuţie. Până atunci, rămânem cu rezultatele dezastruoase de la Bac şi cu speranţa că, la anul, poate va fi mai bine…..

Reclame

4 gânduri despre “Bac-ul ruşinii?

  1. Intre 90 si 2000 se invata pentru ca stiam ca asta e responsabilitatea noastra., Munca lui tati si a lu mami era sa mearga la servici iar a noastra sa invatam, sa facem teme, etc
    Cum crezi ca mai au chef sa invete generatiile de azi cand pot gasi totul pe google si in wikipedia si pot schimba cateva cuvinte ca sa nu fie „plagiat”
    Nu zic ca toti fac la fel dar cred ca si asta e un aspect important

    • Da, cred că şi atunci se mai învăţa, pentru că, aşa cum spui tu, pe vremea aia internetul nu oferea chiar tot, mură-n gură, pentru lucrări şi referate.
      Se mai învăţa şi prin 2000-2004 sau 2005, cam aşa, dar după aia, cel puţin la mine în oraş, nu cred că a fost an în care Bacalaureatul să nu provoace discuţii referitoare la modul cum reuşeau unii, care de abia dădeau pe la cursuri (ca să li se încheie mediile), dar luau 9 şi 10 pe linie, în detrimentul celor care chiar puseseră burta pe carte. Se copia, se dădeau şpăgi, se ştia clar cine a plătit, dar nu cui anume. Acum, alte discuţii: nu prea se mai copiază (spun „nu prea“ pentru că unii s-au lăudat că au făcut-o, deci tot a riscat cineva pentru ei şi nu degeaba), mai sunt şi camerele de supraveghere…. Cum o dăm, se pare că nu o potrivim!

  2. Pacat
    Adultii trebuie sa si asume mai mult responsabilitatea . Copiii astia inca nu si dau seama ca anii de liceu reprezinta o bucata mare din placinta viitorului lor

    • Asta cred şi eu. Dar, probabil, în vremurile astea, adulţii sunt prea ocupaţi cu munca lor şi cu modul în care sunt nevoiţi să obţină bani, uitând că ai lor copii au nevoie şi de exemple ori modele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s