Ia scandalul de unde nu-i!

În campania electorală din România, o anumită parte a presei (ca să citez un personaj celebru!) practică „scandalul inventat“. Se merge pe principiul „dacă nu e scandal, îl inventăm“. Şi, chiar dacă au trecut 22 de ani de la primele alegeri post decembriste, am constatat că sunt mulţi care pun botul la chestiile astea şi care pot fi manipulaţi în draci.

Ca să câştige electoratul de partea lui, un candidat la o primărie dă pe goarnă un scandal provocat de, chipurile, o bandă de aşa-zişi interlopi (care, până la urmă, sunt nişte golani) ce terorizează o comunitate. „Anumita parte a presei“ vine cu tot arsenalul în zonă: reporter, cameră video, maşină de teren etc. Sunt găsiţi nişte martori (de ce oare erau doar babe şi moşnegi fără dinţi în gură?!) care cine ştie cum au fost învăţaţi să declare, însă s-a pierdut din vedere un amănunt: nu apare nicăieri partea încriminată. Deci, facem reportaj despre cât de periculoşi sunt indivizii, dar noi, ăştia de citim sau vedem imagini, habar nu avem cum arată ei, ca să ne ferim din calea lor, dacă se susţine că sunt aşa de răi. A, dar stai, de fapt ei sar la bătaie pentru că tu îl susţii pe ăl care candidează la primărie. Cu ăla au ce au, pe el îl vor mort. Ahaaaa, deci dacă tu, cel care citeşti/vizionezi ştirea cu pricina, nu eşti din localitatea respectivă, nu ai de ce să te temi, că ăia nu ajung la tine. E deajuns că le ştiu cei de acolo mutrele, aşa că n-are rost să le mai vezi şi tu, să nu cumva să ai „coşmare“ 😆 Model de scandal inventat!

Şi asta nu-i nimic. Duminică după-amiază, o colegă mă sună şi mă roagă să mă interesez de un caz care, într-un final, ducea spre unul dintre candidaţii la primărie adversar favoritului la funcţia de primar de la noi. Cazul în sine părea absurd, însă m-am abţinut de la comentarii. Eu mi-am făcut treaba, iar în final a fost cum am gândit eu, de la început: alarmă falsă. Aseară, stând de vorbă pe net cu respectiva colegă, aflu că şi ea s-a agitat, săraca, până s-a asigurat că era o informaţie falsă. „Dar tu de unde ai aflat-o?“ am întrebat-o eu. „A sunat unul în redacţie şi a vorbit colega X cu el“, mă lămureşte ea. Puteam să jur că asta fusese şi, dacă nu mă laud prea mult, cred că ştiu şi de la cine a pornit diversiunea (cunosc stilul). Şi m-am amuzat de două ori: o dată, când m-am gândit la cât de prost e ăla care a sunat şi care a crezut că pe baza telefonului dat de el în redacţie noi am fi scris o ştire-bombă şi o dată când am văzut cum a pus botul redacţia la faza asta. Investigaţiile se puteau face şi fără atâta vâlvă dar, na, de ce să nu ne dăm noi mari? Şi, unde e sămânţă de scandal, de ce să n-o fructificăm? Şi chiar de nu era 100% adevărat, de ce să nu scriem? Până la urmă, dacă nu e scandal, îl inventăm! Că doar de asta suntem ziarişti!

 

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s