Am răcit

Mă uit ca mâţa-n calendar la monitor pentru că nu prea ştiu ce texte să scriu pentru mâine. Nu că aş avea de ales; nu am. Dar azi e una din zilele acelea în care aş sta în pat şi aş dormi (că tot că spuneam, recent, că eu nu-mi permit să dorm în timpul zilei), apoi aş citi (lucru pe care iar nu l-am mai făcut de nu mai ştiu când….), aş asculta muzică sau m-aş uita la un film bun (de preferinţă comedie sau unul mai romantic, aşa…. na, ce vreţi, eu sunt cu chestii mai soft, pentru că mă relaxează!).

M-am dat cu greu jos din pat dimineaţă, după un somn de noapte chinuit. De când m-am culcat am simţit că e ceva în neregulă cu mine, mi-era cam frig, dar am pus asta pe seama faptului că afară plouase, era un pic de răcoare şi mai aveam şi fereastra deschisă. Am închis geamul, am îmbrăcat cea mai groasă pijama şi am tras peste mine o pătură moale. N-a fost suficient, pe la 11 noaptea am început să dârdâi, aşa că am optat pentru plapumă. Într-un final, am adormit… dar m-am trezit pe la ora 2 cu senzaţie de usturime în gât, nas pe jumătate înfundat, cu durere de cap şi de muşchi. Asta-mi mai lipsea!

M-am culcat la loc, sperând că pănă dimineaţă îmi va fi mai bine. Nu mi-a fost. Nu mă mai durea capul, dar mă dureau toţi muşchii. Amigdalele sunt în continuare inflamate. Bine, însă, că nu-mi curge nasul şi nu-s nevoită să-mi şterg mucii din 5 în 5 minute 😀

Am tras de mine să mă dau jos din pat pe la 8.45 (azi nu trebuie să merg la instanţă, e pauză). Ştiam că afară nu e ok, pentru că în cameră era pe jumătate întuneric. M-am uitat pe stradă pe fereastra din hol: turna mocăneşte, cu găleata. Îhhhh….!!! Nu se oprise nici la 11.00, când mi-am luat inima-n dinţi (şi umbrela cea mare la purtător) să ies din casă. A fost o adevărată aventură să circul printre bălţi şi gropi, să mă abţin să nu-i injur pe şoferii care călcau pe acceleraţie taman când erau în dreptul meu şi tot acolo era şi ditamai băltoaca. Dar îi cred, degeaba au volanul în mână dacă în cap sună a gol…

După-amiază trebuie să ajung la un mega-eveniment în aer liber, dar plouă, încă şi nu ştiu cât de reuşit va fi, deşi organizatorii m-au asigurat că totul se va desfăşura conform programului. Afară e umezeală, aer rece, gâtul mă ustură şi tare teamă mi-e de complicaţii. De la bronşita acută din decembrie am rămas cu o sensibilitate, încă tuşesc, mai ales când e frig. Sper să nu am probleme de la vremea asta.

A! Nu v-am spus ce era mai important: săptămâna viitoare s-ar putea să fac un interviu cu un ambasador străin la Bucureşti. Spun „s-ar putea“, pentru că nu vreau să mă laud înainte.  M-aş bucura foarte mult dacă aş reuşi acest lucru, pentru că, în comunitatea mea nu vin prea mulţi demnitari de un asemenea rang. Ar fi al doilea ambasador al unui stat străin pe care l-aş întâlni; pe primul l-am întâlnit în 2010 şi sunt mândră că am făcut rost  de pozele pe care mi le-au făcut alţii, în preajma lui…

Deocamdată, atât. Mă apuc de scris pentru mâine şi mă rog să treacă ploaia. Cu răceala încă voi mai avea de furcă 🙂

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s