Ziua Z

Astăzi ar putea fi Ziua Z, adică ziua în care aş putea da nas în nas cu ex-prietena despre care vă povesteam recent. Acest lucru nu se va întâmpla oricum şi oriunde, ci tocmai la ea la serviciu, acolo unde va avea loc un eveniment la care sunt invitate şi oficialităţile locale. Bineînţeles, ea va juca, din nou, rolul celei care mă ignoră, numai că, deşi sunt sigură că mă va trata tot cu posteriorul din dotare, nu mă va putea da afară din incintă, ceea ce, trebuie să recunosc, drăcuşorului din mine tare-i mai place 😈

Evident, nu ea m-a invitat la respectivul eveniment. Cum nimic nu este întâmplător pe lumea asta (e convingerea mea), am auzit când a sunat chiar ea pe telefonul secretarei primarului, rugând-o să-i reamintească acestuia faptul că este aşteptat la eveniment. E lesne de înţeles de ce am întrebat-o, apoi, pe secretară, despre ce era vorba şi aşa am aflat că azi unul dintre textele pe care le voi scrie pentru ziar va fi chiar despre, cu, de la ex-amica mea. De când aşteptam momentul ăsta! Nu l-am căutat, eram sigură că va veni şi el odată! Când „ex“-a mea va trebui să înţeleagă un lucru: deşi nu mai suntem prietene, este imposibil să nu ne mai întâlnim. Şi mai am o mică satisfacţie (recunosc, un pic drăcească): încă o persoană mi-a zis astăzi că „fata s-a dilit“ şi mă întreba pe mine ce are. Este a doua persoană care îmi spune, în mai puţin de o săptămână, că e ceva în neregulă cu ea. Dacă aş fi spus numai eu (dar am evitat cât am putut), poate că lumea ar fi crezut că-s lovită de mania persecuţiei, dar, iată, apar şi alţii care afirmă că ea are un comportament ciudat. Asta nu mă bucură, dimpotrivă, îmi confirmă bănuiala că atitudinea cu care ne tratează ascunde o problemă serioasă, numai de ea ştiută…. îmi pare rău, sper să şi-o rezolve cândva!

Până atunci, însă, e ziua de azi. Sper să nu i-o stric. Dacă e fată deşteaptă, ar putea evita momentul neplăcut. Pentru că ar trebui să ştie că unde este un eveniment public, unde participă autorităţi locale, e şi presă. Adică şi eu. Dacă nu acceptă situaţia, e treaba ei.

Update: Da, ne-am văzut. Nu era un mare eveniment, mai mult un fâs. Am ajuns la el, împreună cu un reprezentant al autorităţii publice locale, cu trei sferturi de oră întârziere. Puteam fi punctuală, dar am ţinut morţiş să mă aflu acolo în calitate oficială şi să nu existe niciun dubiu asupra caracterului vizitei mele.

Am avut dreptate, dumneaei m-a ignorat, ceva mai elegant decât de obiecei, pentru că erau persoane cunoscute în preajmă, dar a făcut-o. Nu s-a uitat la mine, deşi sunt convinsă că „m-a şters cu privirea“ (expresia ei favorită). Eu, dimpotrivă, m-am uitat fix la ea; ştiu că m-a înjurat în gând însă nu-i vina mea că se poartă copilăreşte.

Pentru mine a fost ok. Deocamdată, nu voi scrie despre ea. Dar ziua aceea se apropie. O simt.

Reclame

Un gând despre “Ziua Z

  1. Pingback: Azi « Niciodată Singură

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s