Pe drum

De ieri sunt pe drum. Am parcurs peste 500 km. Am ajuns până la Castelul Jidvei, iar aseară eram la Alba-Iulia. Am înnoptat la un hotel de trei stele din Sebeş.
Azi dimineaţă, la 10 admiram centrul Sibiului. Am vizitat, în sfârşit, Brückenthal-ul, dar şi o expoziţie de reptile.
Acum sunt în drum spre Braşov, unde voi vizita Târgul de turism.
A fost frig, am răcit puţin, dar sunt încărcată pozitiv.
Scriu de pe telefonul mobil, aşa că mă opresc aici. Voi reveni în zilele următoare cu…poveşti!

În aşteptare

În weekend s-ar putea să plec. În Ardeal 🙂 Spun „s-ar putea”, deoarece încă nu am primit OK-ul de la şefi. Sigur, îmi puteam lua două zile libere, dar deplasarea are legătură şi cu profesia, aşa că, în schimbul acelor zile, am propus fotoreportajul.

Aşadar, sunt în stand-by. Planuri nu-mi fac. Traseul şi obiectivele de vizitat sunt în sarcina altora. Nu mă interesează nici dacă va ploua sau va ninge, deşi zilele astea a fost mai rece decât săptămâna trecută, iar azi-noapte şi dimineaţă a plouat. Nu-mi doresc altceva decât să ies puţin din rutină. Iarna asta mi-a stors toată energia (întâi boala, apoi ninsorile, troienile, gerul…), nu mai am răbdare până înfloresc pomii, e prea cenuşiu în jur, oamenii sunt supăraţi şi nervoşi (de ce n-ar fi, la vremurile astea?) şi simt că, dacă nu schimb un pic „decorul”, în campania electorală pentru localele din 10 iunie, s-ar putea s-o iau razna (oricum, mult nu mai am 😆 ).

Deci, sper să primesc OK-ul în seara asta. Şi anul trecut am fost într-o deplasare asemănătoare şi n-am avut probleme cu serviciul. Acum, să vedem ce va fi. Observ că răspunsul vine mai greu 🙂

Update: A venit şi OK-ul. Deci, pleeeeec!!!

Căutarea „cea mai cea” :)

Cineva a ajuns pe blogul meu scriind asta: „în albul unei foi…..unde nu am reuşit să scriu….nu pentru că nu aş fi ştiut ce, ci pentru că sărace mi s-au părut toate cuvintele…..am regăsit culorile sufletului meu, am mângâiat locurile goale cu bătaia inimii mele şi am simţit emoţii pe care nici un pix nu le-ar putea descrie …..pe o foaie albă a tăcerii e tot ceea ce nu am zis … dacă ochii tăi reuşesc să vadă peste cuvinte ….vei zări peisajele sufletului meu…..şi pe mine…..”

Recunosc, aşa ceva nu am scris niciodată. Dar e căutarea „cea mai cea” de care am avut parte vreodată 😀