De ce nu susţin „Let’s Do It, Romania!”

Pentru că nu cred în campanii care se axează pe efecte, nu pe cauze.  După umila mea părere, degeaba colectezi tone de gunoaie într-o singură zi, mobilizând cohorte de voluntari din toată ţara, dacă nu ai şi un program concret de educaţie în domeniu. Degeaba eşti tu civilizat, dacă nu găseşti cea mai bună modalitate de a-l convinge pe nesimţitul şi ignorantul de lângă tine să nu-şi mai arunce mucul de ţigară pe caldarâm sau să nu mai lase resturile dezmăţului de la picnic  pe unde apucă. Cu alte cuvinte, mentalitatea, prostul obicei sunt cel mai greu de schimbat la o persoană, dacă nu există o motivaţie puternică.

În concediul de luna trecută, mi-am petrecut foarte multe ore în parcul din Oneşti. Este un loc superb, bine întreţinut de edili, chiar dacă, pe ici, pe colo, ar mai trebui reînnoit/vopsit mobilierul. Dar nu asta am vrut să spun, ci faptul că, într-o zi, când admiram, împreună cu soţul meu, răţuştele care populează lacul din parc, am observat, la două-trei bănci distanţă, o tânără care scuipa pe jos cojile de la seminţele pe care le spăgea, cu poftă, între dinţi! La început, şi eu, şi soţul, am crezut că e vreuna scăpată din cine ştie ce cătun direct în buricul târgului şi care n-a văzut niciodată-n viaţa ei un coş de gunoi ori vreo pubelă. Eroare, însă! Tipa era chiar frumuşică, iar după modul de exprimare îşi petrecuse nişte ani buni în şcoală! De asta şi-a dat seama bărbatu-meu, când nu i-a mai putut suporta nesimţirea şi s-a dus s-o scuture puţin. Ce credeţi că i-a răspuns individa, când el a întrebat-o de ce aruncă pe jos cojile de seminţe? „Eşti cumva de la administraţia parcului? Să vină ei să mă amendeze!”. Şi, culmea tupeului, a adăugat: „Sunt oameni care sunt plătiţi pentru curăţenie!”, după care şi-a văzut, netulburată, de seminţele ei.

Cu o zi înainte de treaba asta, mă ridicasem indignată de pe o bancă din acelaşi parc, tocmai pentru că mi s-a părut că acei oameni „plătiţi pentru curăţenie” au demonstrat exces de zel, dând cu mătura pe alee sau cu grebla pe gazon tocmai când eram în tandreţuri cu consortul. După întâmplarea cu „devoratoarea de seminţe”, mi-am reonsiderat atitudinea, în sensul că, deşi am rămas la părerea că nu e normal ca măturătorii să stea-n coasta omului când acesta se relaxează pe o bancă, i-am apreciat pentru răbdarea (până la urmă, n-au de ales, nu?) de a strânge după fiecare gunoaile pe care, în mod normal, ar trebui să le arunce în coşurile montate la fiecare 1-2 metri!

Şi tot după întâmplarea cu „devoratoarea de seminţe” am înţeles că, dacă soţul meu, prin faptul că i-a atras atenţia că nu procedează corect într-un loc de frumuseţea căruia nu este singura de care beneficiază, nu i-a provocat femeii nici măcar un sentiment de jenă faţă de propriu-i comportament, este nevoie de alte mijloace prin care trebuie să convingi o persoană că trebuie să păstreze curăţenia pe stradă, în locurile de agrement şi, mai ales, în natură. Dacă femeia aceea ar fi primit nu o amendă, ci… o mătură şi un făraş, pentru a strânge, sub privirile celorlalţi, mizeria făcută chiar de ea în faţa băncii, probabil că, la a doua vizită-n parc s-ar fi găndit de două ori înainte de a arunca o coajă de sămânţă pe jos. La fel, dacă ar fi primit o amendă care s-o fi uşurat măcar de o chenzină. Pentru că unii nu pricep decât dacă sunt făcuţi de râs ori sunt nevoiţi să scoată bani din buzunar. Altfel, tot cu gura mare sunt!

Eu nu contest faptul că, în ţara asta, sunt mulţi oameni educaţi, cu simţ de răspundere, care nu ar încălca nici morţi regulile elementare de bun-simţ şi de convieţuire socială. Acum două veri, am trecut prin Sibiu, acolo unde m-am întâlnit cu un concetăţean, student, stabilit acolo. Stăteam de vorbă undeva pe stradă, el fuma şi, la un moment dat, m-a rugat să-l scuz. S-a îndepărtat vreo 2-3 metri, cât ne despărţeau de primul coş de gunoi, unde şi-a aruncat mucul de la ţigară. „Vai, câtă educaţie!”, l-am lăudat eu. „Nu neapărat. Aici luăm amendă în caz că aruncăm gunoaiele pe jos!”, m-a lămurit el. Şi asta nu pentru că, în realitate, el n-ar fi fost un tip civilizat.

Deci, aşa se poate! Dar s-ar mai putea şi dacă s-ar investi  în programe de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului. Cu explicaţii, pe înţelesul tuturor, despre consecinţele depozitării haotice a deşeurilor, cu ore obligatorii de educaţie ecologică de la grădiniţă până la facultate. Să ştie lumea ce riscă, de la poluare la amenzi dacă nu respectă nişte reguli. Degeaba avem legislaţie, dacă nu o aplicăm sau nu se respectă.

În 2010, tot la „Let’s do It…”, în oraşul meu, voluntarii, elevi de liceu, dotaţi cu saci de gunoi menajer şi mănuşi chirurgicale, au ecologizat o zonă în care ţiganii din partea locului aruncau resturile menajere. Au strâns aproape o tonă de deşeuri. Asta, chiar sub ochii adevăraţilor vinovaţi care, poate, au făcut şi băşcălie de ceea ce se întâmplă. Nu era mai bine ca ei să-şi strângă mizeria? De ce trebuia s-o facă bieţii copii? Credeţi că au fost un exemplu? După marele tam-tam provocat de campanie, ţiganii tot unde ştiau ei şi-au aruncat gunoiul!

Să vă mai spun că, în plin secol al XXI-lea, am concetăţeni, care nu-s de etnie romă, ca să nu dăm vina doar pe ea, care pur şi simplu refuză să încheie contract cu Salubritatea, pe motiv că li se pare scump să plătească pentru un asemenea serviciu şi care aruncă gunoiul direct pe câmp sau la marginea trotuarului, când nu-i vede nimeni? Că sunt proprietari de apartamente care aruncă sacii cu gunoi de la etaj?

Că, tot în oraş la mine, s-a implementat un proiect de colectare selectivă a deşeurilor, s-a investit în pubele, maşini şi staţie de sortare a gunoiului, dar acesta tot la grămadă se preia? Asta, în primul rând pentru că toate gospodăriile au fost dotate cu un singur fel de pubelă şi că oamenii nu au învăţat să depoziteze hârtia într-un sac, pet-urile în altul şi, la fel, biodegradabilele. Eu, degeaba ştiu şi aplic asta, dacă, în ziua când mi se ia gunoiul, acesta este aruncat, de-a valma, în maşina de transport. La şcoală, sunt învăţători şi diriginţi care chiar se străduiesc să facă educaţie ecologică, dar ce folos dacă elevii, odată ajunşi acasă, nu pot aplica nimic din ce au învăţat, din cauza părinţilor, care îşi impun propriile reguli?

Degeaba revenim, deci, cu acest „Let’s Do It, Romania!”. Singurul lucru bun este că se vor colecta alte tone de gunoaie (sper să fie şi colectate corect). Dar, în scurtă vreme, altele le vor lua locul. Ce facem? Le colectăm, din nou, în 2012? Sau încercăm şi altceva? Sigur, contează şi exemplul personal, dar nu e suficient. Oamenii sunt tentaţi să aleagă calea cea mai uşoară, pentru că e mai greu să se implice, să fie mai responsabili. Aici trebuie lucrat. De aceea, consider că orice campanie de ecologizare nu-şi va atinge niciodată scopul, dacă nu va merge direct la cauze, axându-se doar pe efecte. Tot respectul pentru cei care au avut iniţiativa „Let’s Do It….”, sunt sigură că nu au pornit pe acest drum doar că se afle în treabă, dar în România e mai greu de schimbat ceva în acest domeniu şi trebuie să se facă şi altceva, pentru a se obţine un progres notabil. Până atunci, în fiecare an, la sfârşit de septembrie, nu vom face altceva decât să adunăm malăre de gunoaie din zone care, începând chiar de a doua zi, se vor umple de alte deşeuri.

 

2 gânduri despre “De ce nu susţin „Let’s Do It, Romania!”

  1. Scopul LETS DO IT, ROMANIA nu este tocmai curatarea gunoaielor intr-o zi. LETS DO IT ROMANIA inseamna incercarea de a schimba treptat mentalitatea asta pe care o descrii in articol a romanilor. Probabil ca vor trebui multi ani de LETS DO IT ROMANIA dar tocmai de aceea s-a inceput si aici de anul trecut. Poate trebuia mai devreme. Poate ca nu. Important e ca ea sa fie cat mai vizibila si de la un an la altul sa ne mai „desteptam” in mentalitate macar un pic.

  2. Sigur că trebuia început mai devreme, dar era nevoie de ceva mai complex, pentru că suntem cu mult în urma ţărilor civilizate în domeniu. Nu-s împotriva proiectului, numai că nu-mi place cum e aplicat. La mine în oraş, nu a schimbat nimic. Oamenii civilizaţi şi-au păstrat obiceiurile bune, iar nesimţiţii încă îşi bat joc de mediu. E nevoie de mai multă implicare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s