Duminică monotonă

Ironia soartei (sau poate nu): ieri mă plângeam că nu am weekend-uri normale, iar azi, într-o zi de duminică, stau în vârful patului, cu laptopul în btaţe, şi navighez fără ţintă pe net. Mi-am trimis textele pe la 14, pentru că le-am scris în cursul dimineţii, când nu aveam nici conexiune la internet, nici semnal cablu-tv. Când a venit tata din oraş, mi-a zis că era o problemă în tot oraşul, dar nu am înţeles exact ce: defecţiune, furt de cabluri? Nu mai contează. În jurul prânzului,  situaţia a revenit la normal, iar eu m-am băgat imediat pe Facebook, unde am vorbit vreo oră cu doi buni colegi de şcoală, risipiţi prin lume: unul în Italia, celălalt în Românica noastră dragă, însă în Bucureşti.

După lupte seculare, şi fosta  mea prietenă din anii de liceu a reuşit, în sfârşit, să-şi facă un cont de Fabebook! Cu ocazia asta, am şi revăzut-o, graţie pozei de profil, constatând că arată foarte bine. Deşi se vede că nu mai are 20 de ani, nu-i dai nici 39, cât are şi asta pentru că s-a tuns şi foarte scurt (acum doi ani, când am primit de la ea un dvd cu filmări şi poze, încă mai  avea părul lung, aşa cum o ştiam din şcoală). Acum, parcă mai mult ca niciodată, seamănă, fizic, cu mama ei, deşi cu ani în urmă semăna mai mult cu tatăl. Până la urmă, ea să fie sănătoasă, că nu contează cu cine seamănă, nu? 😆 Revenind la apariţia ei pe Faceboook, din păcate, ea nu a fost însoţită şi de o conversaţie, dar avem tot timpul pentru aşa ceva, de acum înainte.

M-am trezit înainte de orele 4 a.m., pentru că soţul meu nu mai avea somn. Neavând nici internet, nici semnal pentru tv, întâi am citit (eu am început „Cazul Magheru“, de Mihail Drumeş, el a frunzărit un roman de Pavel Coruţ), apoi am stat la discuţii despre toate cele, până în jurul orelor 7.00, când el a hotărât să se ridice din pat, să-şi facă bagajul şi să plece un pic în urbea natală, unde avea de dus nişte acte. Rămasă singură, am făcut un pic de ordine, am scris textele pentru mâine, am ciugulit două felii de pepene, am ascultat muzică, iar când a revenit internetul, am trecut la citit mail-uri şi la răsfoitul online al presei de duminică.

Am avut o stare de spirit foarte bună doar până am încheiat conversaţia cu prietena din Italia, după care parcă am căzut brusc. Nu-mi place să stau singură şi mă bucur că Puiul meu se întoarce marţi, pentru că mâine voi găsi cu ce să-mi umplu timpul, mai ales că e zi de lucru şi plec de acasă încă de dimineaţă.

Până şi pisica simte că e prea multă linişte în casă. Doarme pe pervazul ferestrei din hol de când a plecat el, nici să pape nu i-a trebuit, i-a rămas aproape întreagă mâncarea de dimineaţă. Mi se pare că trece foarte greu timpul, nu prea-mi plac filmele care-s la tv, de citit nu prea am chef acum… Dar ce mă supără cel mai mult e că azi e ultima zi a unui festival în oraşul de baştină al Puiului şi îmi propusesem să merg şi eu anul ăsta. Din păcate, a fost organizat cu o săptămână mai devreme  faţă de cum se obişnuia (ultimul weekend din august), aşa că mi-a fost imposibil să plec după ce de abia am terminat concediul (trebuia să mă învoiesc, să anunţ lipsa…. mi-e lehamite de asta, nu-mi place să mă justific atunci câmd e vorba despre timpul meu liber şi plăcerile mele, deci am lăsat-o baltă). Oricum, ar fi trebuit să ajung mâine, la prima oră (asta însemnând 8-9), deci nu prea înţelegeam ceva din plecarea asta.

E atâta monotonie, că-ţi vine să dormi! Chiar, cred că asta voi face: mă culc! Cel mai bun lucru pe ziua de azi!

Deocamdată!

Update: N-am dormit. Am văzut un film, am mâncat pepene, am ascultat muzică… Numai lucruri bune! 🙂

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s