Curiozitate (de blondă?)

Mă întreb dacă, în afară de salariaţii din sectorul public, mai există vreun angajat care să aibă liber în weekend, de vineri după-amiază (unii chiar de la prânz, invocând aşa-numita „zi scurtă”), până duminică, inclusiv. Pe mine mă disperă asta: sunt liberă sâmbăta, dar lucrez duminica. Asta, când nu se întâmplă să fie şi sâmbăta vreun eveniment despre care trebuie să scriu la gazetă! Cu alte cuvinte, nu pot vorbi de weekend-uri normale, în care să-mi programez o ieşire din oraş. Trebuie să anunţ că nu sunt în localitate pentru ca, în cazuri extreme, să vină altcineva aici, să consemneze în locul meu. Chestia asta mi se pare justificată, însă doar până la un punct- Da, sunt corespondent local, trebuie să anunţ când nu sunt în zonă la sfârşit de săptămână, pentru că oamenii se bazează pe mine în cazul în care se spânzură vreun nebun, e vreun accident, vreo furtună care pune copacii la pământ etc. Însă nu mi se pare normal să stau „în priză” sâmbetele şi duminicile, zile în care doar cu mici excepţii ies din casă, deoarece îmi păstrez, ca toată lumea din redacţie, texte din cursul săptămânii pentru ediţia de luni (în afară de evenimentele care apar pe buletinele de presă de la ISU şi Poliţie, dar comunicatele nu-mi parvin mie). E aiurea să ştiu că aş putea să ies la un picnic, vara sau să plec undeva, două zile, dar nu-mi permite serviciul. Culmea e că, la salariu, zilele astea, aşa-numite libere, dar pe care le lucrez normal, nu se văd, deci nu-s plătite! Nici când îmi iau concediu nu se iau în calcul. Şi atunci, de ce Paştele mă-si mă obligă să muncesc?

Ştii ce mă enervează? Că suntem o naţie de „ocupaţi”, suntem din ce în ce mai puţini salariaţi, fie la stat, fie la privat, că sarcinile celor care au fost concediaţi au fost preluate, de voie-de nevoie, de cei rămaşi, muncim de ne sar capacele, ne îmbolnăvim şi murim de oboseală şi stres, că ne storc şefii ca pe lămâi, până la ultima picătură de energie, dar ţara asta nu se ridică din groapă, banii nu apar, decât de la FMI, şi cu dobândă, salariile rămân aceleaşi sau chiar scad! Ne sacrificăm weekend-urile muncind, ne lăsăm familiile, uităm de bucuriile vieţii pentru ca, într-o zi, să ne trezim că am trăit pentru nişte satrapi, nu pentru noi şi că pe ei îi doare fix la bască dacă murim aşa, că întotdeauna se va găsi vreun disperat cu foamea-n gât care să ne înlocuiască.

Şi iar mă întreb: în toată lumea asta e la fel? Iar la noi doar salariaţii din sectorul public sunt liberi în weekend?

…ştiu, azi am fost blondă. Până data viitoare, promit să-mi revin! 😆

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s