Vacanţă

De azi, până la mijlocul lui august, sunt în vacanţă.

Plănuisem multe… bine, nu atât de multe, dar destule cât să mă asigur că, odată revenită la muncă, voi fi 100% încărcată pozitiv. Însă… ceva s-a întâmplat şi o parte din liniştea la care visam s-a spulberat. Un simgur apel telefonic, primit la începutul săptămânii, a făcut-o ţăndari. A doua zi, pe 26 iulie, a plecat dintre noi socrul meu. Nu mă aşteptam, dar nu a fost un şoc. Am acceptat realitatea, astfel încât am depăşit cu bine momentul. Nu voi insista cu amănunte pentru că sunt sigură că nu vă interesează 😉

Joi m-am reîntors la muncă, iar vineri a fost ultima zi de lucru dinaintea concediului care se va întinde până pe 15 august, inclusiv. Din 2006 nu mi l-am mai luat vara şi, poate, nu aş fi făcut-o nici acum, dacă nu ar fi fost la mijloc stresul şi oboseala acumulate în primele luni ale anului. Nu ştiu la voi cum e, dar în preajma mea e o nebunie, lumea parcă a luat-o razna, iar micile mele trucuri prin care am încercat să mă ţin deoparte de toată mizeria cotidiană şi să mă încarc sufleteşte pentru a face faţă stimulilor de tot felul nu mai dădeau demult rezultate. Aşa că, încă de la jumătatea lui iunie, m-am decis: de la 1 august-concediu. Nu tot. Restul-de Sărbători. Mi se par atât de îndepărtate, încât nici nu vreau să mă gândesc, de pe acum, la ele…

Azi, în prima zi de vacanţă, am făcut ce ştiu mai bine: un pic de ordine şi curăţenie, apoi, pentru că al meu soţ e încă acasă la el, încercând să pună lucrurile în ordine după decesul tatălui, am hotărât să mă odihnesc toată după-amiaza. Iniţial, mă gândeam să plec şi eu, mâine, dar voi face asta luni. Ca si azi, voi încerca să mă odihnesc în cea mai mare parte a zilei, pentru că am redescoperit binefacerile somnului şi …. ale pepenelui roşu, care e vedeta meniului meu zilnic de câteva zile. Aproape am renunţat la carne, atât din cauza căldurii, cât şi a faptului că simţeam că-mi cade greu. Nici carnea de pui nu-mi mai place atât de mult. Cred că peştele ar fi cel mai bun pentru o viitoare dietă pe care aş alege-o. A, şi la ce am mai renunţat, deşi nu credeam că se va întâmpla vreodată acest lucru, e… cafeaua! Sunt aproape trei săptămâni de atunci. Nu ştiu dacă e ceva definitiv, deşi, în general, la mine tot ce are caracter provizoriu are tendinţa de a deveni permanent 😆  Dar ştiu că, în dimineaţa în care am luat decizia asta, pentru prima dată în viaţa mea, inima mi-o luase razna, la propriu şi mi-a fost atât de teamă, încât am zis că pot trăi şi fără cofeină. Câteva zile, după, am fost ca drogatul care nu mai prizează doza zilnică. Nu am dat semne de sevraj :lol:,  ci am dormit cu orele, fie că era dimineaţă ori după-amiază,  iar seara mai aveam puţin şi mă culcam odată cu găinile 😆 Cred că mi-am păcălit prea multă vreme  organismul cu genul ăsta de energizant, servit dimineaţa, la prima oră, pe nemâncate şi după prânz, când mă apucam de scris textele pentru a doua zi. Chiar glumeam, spunând că am adunat atât de multă cofeină în mine că, până nu o elimin, nu voi termina cu somnul ăsta la ore ciudate. Acum sunt ok şi nu e nevoie să mă abţin când văd cafea la cei din jur. Într-o dimineaţă, când spălam ceaşca de cafea a lui tata, numai când am văzut zaţul am avut o senzaţie de greaţă, semn că organismul meu nu tânjeşte după lichidul întunecat, dulce-amărui, savurat din cana cu tranfafiri 😀 Iar joi, la o şedinţă, cineva de la protocol a încercat, fără succes, să mă tenteze cu o ceaşcă de cafea. Deci, sunt ok. Alcool nu beau, de şase ani nu mai fumez, iar acum m-am lăsat şi de cafea. Din ce în ce mai bine 😛

Revenind la vacanţa mea, ce pot să mai spun este că, în perioada asta, voi revedea locuri foarte dragi sufletului meu. Mi-aş fi dorit să-l pot revedea şi pe tata socru, dar el este, acum, într-o lume mai bună decât cea pământeană…

O vară frumoasă, plină de soare şi distracţii vă doresc!

Anunțuri

Dacă înainte nu-mi plăcea, acum o detest

E vorba despre Moni.

Nu mai pot cu fata asta! Credeam că, după divorţ, o să se ducă naibii, în America sau unde vor muşchii (mă rog, ciolanele) ei, dacă tot a scăpat de piticania/boşorogul/obsedatul ăla de Iri! Dar nu, domle, ea ţine cu toată nesimţirea cu tot dinadinsul să ne agreseze vizual cu imaginea-i de piţipoancă, disperată după bani şi poziţie socială, privilegii pe care le-a pierdut din momentul în care a reunuţat să i-o mai … Columbeanului (ei, na, acum mai sunteţi şi timizi 😆 ).

Adică nici acum, după ce au dat imaginile şi la Pro Tv (ruşine, Măruţă, că te cobori la nivelul unei scursuri umane, precum Gabor, pentru rating) nu e clar că toată mascarada asta cu chinezul pe care-l pişcă de fund (da, trebuie să recunosc, „inteligentă” mişcare!) sau îl pupă pe stradă ori cu care se plimbă sau ia masa în fiecare zi, nu-i făcută cu acordul ei? Adică se duceau, de nebuni, ăştia de la Can-Can, la capătul lumii, doar ca s-o urmărească pe duduia care se crede Miss Univers?

Aţi ascultat-o, aseară, la Brancu, pe Antena 2, pe Brianna Caradja, comentând subiectul? Nu că ar fi ea vreun model demn de urmat în viaţa asta, dar urmăriţi momentul în care prinţesa spune cine obişnuieşte să locuiască într-un bloc din ăla, aşa-zis de lux despre care scriu tabloidele noastre că stau „porumbeii” şi cum cred ea şi moderatorul că sunt realizate pozele cu amorezii! Pe cine încearcă să prostească parvenita asta de Moni, care crede că, dacă şi-a tras-o cu Irinel gata, e mare divă?

Pe dracu! E o panaramă ordinară! Şi, când îmi aduc aminte că a reuşit să mă impresioneze până la lacrimi (pe mine, care n-o puteam suferi!!!!) în ziua în care a fost nevoie ca executorul să spargă porţile conacului de la Izvorani, ca individa să-şi poată lua fetiţa după care a plâns atâtea zile… Cu lacrimi de crocodil, până la urmă, că a dovedit că nici în dos n-a durut-o de soarta copilei când se lingea cu asiaticul ăla pe străzile Los Angeles-ului!

Acum, îi face şi reclamă la ceaiul ăla, care mă duce cu gândul la Pantera Roz, dar barem aia era amuzantă, pe când Gabor e jalnică. Asta chiar nu se gândeşte că, într-un an-doi, fiică-sa o să găsească pe net tot ce s-a scris despre ea şi că o să se crucească? Saraca Irinuca! Mă mir că nu e traumatizată de ping-pong-ul la care o suspun nişte părinţi iresponsabili!

Chiar trebuie s-o suport? Îmi plăteşte ea abonamentul la cablu, ca să aibă pretenţia de a apărea pe toate canalele TV? Îmi dă ea bani pentru abonamentul la internet, unde îmi citesc, în fiecare zi, publicaţiile favorite, ca să-şi permită să apară mereu pe prima pagină? De ce TREBUIE s-o vedem?

Era un timp când toate adolescentele se visau Monica Columbeanu şi, iată, anul ăsta s-a văzut la Bac la ce a condus şi asta. Adică, ce mai contează cartea, când pot să i-o pun pe nas unui miliardar care să-mi satisfacă toată viaţa capriciile? Ei, hai să vă văd acum, piţipoancelor, unde găsiţi atâţia masculi care să corespundă idealului?

Ah, dar uitasem să există alternativă: chinezii! Sunt aproape două miliarde. Poate nu toţi or avea bani ca ăla al lui Moni, dar sigur vor şti să va facă un… ceai (eventual, Pink) 😆

Mădălina Manole nu a supravieţuit morţii ei :))

Nu mă prea interesează cum ajung unii pe blogul meu. Când eram pe blogspot, un timp mă interesa doar câţi mă aveau în lista de bloguri, aşa, doar ca să văd cam pentru cine prezint interes, dar acum m-am lecuit şi de asta, şi de zelist-uri şi de altele asemenea 😆

De data asta, când am văzut ce caută unii pe net şi cum, graţie lui nea Google, ajung să-mi citească cel puţin o postare, m-a umflat râsul.

Se pare că Mădălina Manole, chiar şi la un an de la tragica sa dispariţie, continuă să suscite interes. Prin urmare, în pofida a ceea ce a prezentat media până acum, pe această temă, unul vrea să ştie dacă „sa ucis sau a fost ucisă Mădălina Manole”. Nene, eu sunt convinsă că s-a sinucis (şi argumentarea mi-o găseşti matale aici). Şi mai cred că ar trebui să mai deschizi şi o carte de gramatică, înainte să te preocupe mari enigme 😆

Altul ar vrea să ştie sigur dacă „Mădălina Manole nu a supravieţuit morţii ei”. Cred că individul a lipsit în ultimul an din ţară, dacă nu a aflat, încă, asta. Nu, stimabile, nu a supravieţuit. Dar nu morţii ei, ci Furadanului, care i-a fost fatal. Mai caută pe Google, o să te lămurească el 😆

În fine, altcineva doreşte să ştie dacă „Petru Mircea e nebun”. Asta nu mai ştiu. Sper că nu. Dar cu de-alde voi, nu se ştie ce se poate alege şi din omul ăsta…

Întrebări

Numai Funeriu e de vină că atâţia absolvenţi au picat la Bac? Sau inspectorii şcolari? Sau profesorii? Sau camerele de supraveghere? Sau faptul că nu s-a putut copia?

De învăţat a auzit cineva?

Burta pe carte, copii! Aţi stat cam mult în vacanţă. A venit vremea să faceţi şi voi ceva serios!

Post inspirat de unele articole apărute în presă în care se spunea că picaţii râdeau cu gura până la urechi de „performanţa” lor, iar părinţii cereau demisiile tuturor, de la profesori la ministru. Dar o mamă de bătaie loazelor de copii nu le-ar fi dat. Dragii de ei…!