Surpriza de Crăciun :)

Ziceam (sau credeam) că n-o să mai scriu până la sfârşitul anului dar, vorba aceea, nu aduce anul ce aduce ceasul…
Sunt departe de a termina pregătirile de Crăciun, de fapt, aş putea spune că am avut un început de săptămână agitat („Prietenii ştiu de ce“!), după alte 10 zile în care, în loc să profit de vacanţă, mai mult am gospodărit, fapt care mi-a cauzat un lumbago de toată frumuseţea (deh, bătrâneţile astea, maică … 😆  ). Şi, cum la mine nu se poate să nu fie şi o surpriză (e drept, anunţată de vreo lună şi ceva, dar cum eu nu cred până nu se întâmplă…), ieri dimineaţă mi-a venit mamona din Italia. Ce mai freamăt, ce mai zbucium… la propriu! Am crezut că distanţa şi timpul petrecut în Peninsulă, precum şi dorinţa de a fi alături de familie de sărbători au schimbat-o, în sensul că a devenit mai aşezată şi mai liniştită decât atunci când a plecat. M-am înşelat. De aici şi surpriza de care spuneam mai înainte. Mamona nu numai că are o energie care, pur şi simplu, m-a terminat în aceste două zile de când a intrat pe poartă, ci a reuşit să întoarcă toată casa cu susu-n jos, „ca să fie aşa cum vrea ea“. În traducere liberă: „să văd ce e peste tot, ca să ştiu de unde să iau ce-mi trebuie“. A mutat tot din loc, de la ceaşca în care îmi beau cafeaua, la farfuriile din care mănâncă pisicile. Ca să nu mai spun că a cotrobăit prin toate dulapurile şi a renunţat la un munte de haine. Ale ei şi ale lui tata, că de dulapul meu n-am lăsat-o să se apropie. Iar dacă în camere a mai mutat una-alta, în dormitorul meu n-a îndrăznit să-şi impună părerile, deşi am văzut pe faţa ei că nu-i place cuibul meu şi al puiului (a îndrăznit, totuşi, să-mi sugereze să renunţ la un tablou, cam mare pentru cămăruţa noastră, lucru pe care o să-l şi fac… dar mâine, ca să nu fie când vrea ea :)) ).
Acum, însă, lucrurile s-au mai liniştit. Puiul a plecat, pentru două zile, pe meleagurile natale, iar mâine, pentru câteva ore, voi rămâne de capul meu, deoarece ai mei dau o fugă până la ţară, să se înfrupte din pomana porcului tăiat ieri. Vineri, în Ajunul Crăciunului, e aniversarea mamei, deci vom bea şampanie. Bineînţeles, vom petrece în familie şi Naşterea Domnului. Primul eveniment de acest gen din 2003 încoace, pentru că atunci a plecat mama. Chiar sunt curioasă dacă va fi ca pe vremuri. We’ll see!
În rest… Nu ştiu pe la voi cum e, dar la noi, de două zile, parcă a venit primăvara şi, din câte am auzit pe la teve, va fi un Crăciun cam sărăcuţ în zăpadă. Eu nu am mai ieşit din casă (mă rog, din curte) de când mi-am luat concediu şi, dacă ar fi după mine, n-aş ieşi până când va da firul ierbii. Mă gândesc serios şi ce voi face în 2011 cu serviciul, aş cam vrea să iau o pauză în meseria mea. Am obosit, e prea mult stres, anormalitatea e ridicată la rang de normalitate, nu mai am viaţă personală, timpul meu e dedicat mai mult celor care nu merită acest lucru decât familiei. Problema e că nu e o conjunctură favorabilă pentru a lua o decizie radicală şi nici nu sunt omul hotărârilor pripite. Aşa că, voi vedea ce voi face, dar după sărbători.
Luni am îmbodobit şi bradul care e la fel de micuţ şi simplu, ca anul trecut. Am fost cuminte şi am primit cadouri de la Moş (dar n-am respectat tradiţia şi m-am bucurat de ele înainte). Ce-mi mai pot dori? Sănătate şi linişte. Şi pe cei dragi aproape. Restul… cum o vrea Dumnezeu, pentru că toate-s de la El…

În vacanţă

Astăzi a fost ultima zi de muncă din 2010. De mâine, până la sfârşitul anului, intru într-o binemeritată vacanţă care va include şi cele mai frumoase şi aşteptate sărbători: Crăciunul şi Anul Nou.
Nu ştiu dacă şi de câte ori voi mai trece pe aici, în acest răstimp. De aceea, încă de pe acum, vă îmbrăţişez, cu drag, pe toţi cei care m-aţi citit şi în 2010 (atunci când am scris, bineînţeles), vă urez sărbători fericite şi un 2011 cu sănătate şi împliniri!
La mulţi ani!