Boală incurabilă (?)

Azi-noapte vă spuneam că m-am pricopsit cu o faţă arsă de toată frumuseţea pe care, bineînţeles, voi fi nevoită s-o scot în lume căci, na, asta-i meseria, trebuie să văd pe unul, pe altul…
Însă, nu v-am spus că, înainte de a mă culca precum babele, odată cu găinile, aproape că am înjurat meseria asta a mea, pentru care-s nevoită să ajung şi în locurile pe care nu le agreez, să stau de vorbă cu oameni care nu-mi plac nici de la prima, nici de la a doua, nici de la a zecea vedere… Mai mult, mi-am propus ca azi să ies la prânz, căci aveam ce scrie. Ţi-ai găsit! Peste o oră, adică la 10, am deja programată o întâlnire… Persoana m-a sunat şi aseară dar, în oboseala mea, nu i-am răspuns la telefon. Perseverentă (ca să vedeţi că oamenii mă iubesc şi cu defectele mele 😆 ), mi-a trimis, apoi, un mail, pe care l-am descoperit pe la 3 dimineaţa. Mi-a spus de ce mă căutase, dar nu mi-a dat amănunte. Dar le-am aflart singură, de pe net, că Google-ul nu a fost inventat degeaba, astfel încât, la întâlnirea de la 10 o să mă prezint cu lecţia învăţată, ca să ma simt şi eu bine 😆
Nu mă lecuiesc, nu?
Sau meseria asta a mea e o boală incurabilă? 😆
PS: Tocmai mi-am programat o întâlnire (şi) la 11 😀

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s