Ne-am împăcat

Astăzi m-am împăcat cu prietena mea.
După 5 luni şi jumătate.
N-am programat nimic. Stăteam la calculator, îmi scriam textul pentru ediţia de mâine a ziarului. La un moment dat, m-am întrebat: de ce m-am supărat? Merită să dau la spate ani buni de prietenie pentru o chestie măruntă? Ştiu, atunci când a apărut, chestia aia nu părea deloc măruntă dar, o dată cu trecerea timpului şi, mai ales, când am realizat că lunile trec fără să se schimbe nimic, am început să mă îndoiesc de faptul că trebuie să păstrez distanţa de prietena mea.
Am lăsat articolul şi încercat să-i scriu, intenţionând să-i trimit apoi un e-mail. N-am reuşit să termin, am început să plâng. Şi i-am spus soţului meu: „Vreau să mă împac cu ea!“.
Apoi, am sunat-o.
Restul…nu contează.
Important este că ne-am împăcat.
După 5 luni şi jumătate.

Din ciclul „Iarna nu-i ca vara”

”Dacă nu e lumină, atunci e întuneric”

Mai nou, la mine în oraş nu mai funcţionează iluminatul public.

Aseară a fost iluminat doar Centrul.

Simt nevoia să precizez că, la noi, noţiunea de Centru e cel puţin hilară, pentru că, de fapt, „centru” este tot oraşul! Aici se îngrămădesc majoritatea blocurilor ridicate în perioada ceauşistă şi vreo două ANL-uri construite în ultimii 5 ani, cele mai importante magazine şi filialele băncilor care au reprezentanţă în capitala de judeţ.

Din drumul principal (zis şi judeţean) care străbate Centrul, se desprind câteva străduţe pe care sunt tot nişte blocuri cu magazine la parter. În timp, oamenii au asimilat centrului şi aceste străzi pentru că: pe una se află Primăria, pe alta Poliţia şi tot aşa.

În rest…ne mai „lăudăm” cu 5 cartiere dar, şi ele, în realitate, sunt nişte sătucuri (nici comune suburbane nu le pot numi). Bine măcar că ele n-au „pretenţia” că se află în Centru :))

Cum spuneam, aseară era iluminat doar Centrul. De fapt, o parte din el: ceea ce numeam, anterior, drum principal. În calitatea mea de jurnalist local, prima grijă, în această dimineaţă, a fost să chestionez oficialităţile cu privire la lipsa luminii de pe străzi. „Pană”, a fost răspunsul primit. De vultur? „Se remediază”, m-a asigurat oficialul înainte să-şi continue conversaţia începută anterior…cu altcineva.

Chestia cu „se remediază” sau „se rezolvă” o tot aud, în ultimul timp, şi de la administratorul reţelei de internet. Ea echivalează cu „se rezolvă….în zilele următoare”, care, de regulă, sunt de la două în sus.

În ultimele trei săptămâni, ori de câte ori plouă, tună şi fulgeră, cade conexiunea la net. Deşi sunăm imediat unde şi la cine trebuie, problema nu-şi găseşte rezolvarea în următoarele ore, ci zile. Însă „refrenul” e acelaşi mereu: „OK, se rezolvă”.

Acum, sunt curioasă dacă şi cu iluminatul public „se rezolvă” azi sau tot în următoarele două-trei zile. Sau DACĂ se rezolvă. Pentru că este cunoscut faptul că numai datoriile către Electrica au condus la situaţii de acest gen. O „pană” nu este provocată decât de un trăznet, dar nici într-un astfel de caz nu cade curentul în tot oraşul şi rămâne luminat doar Centrul (mă rog, o parte din el). Este adevărat, ieri dimineaţă a şi plouat, a şi trăznit, dar, dacă era vreo problemă cu energia electrică, nu cred că ar fi apărut doar la iluminatul public.

Mai rău este că, atunci când nu este lumină pe străzi, mai ales la orele mici, când nici trafic nu e, este atât de întuneric încât nici nu vezi pe unde calci. În plus, te poţi trezi oricând cu o lovitură de bâtă în cap sau tâlhărit şi să nu ştii cine a făcut-o! Pentru că patrulele de jandarmi şi poliţişti sunt însuficiente şi nu pot acoperi tot teritoriul, chiar dacă urbea e mică, iar Poliţia comunitară se află de cel puţin doi ani în stadiul de proiect (nu sunt bani destui pentru înfiinţarea ei).

În condiţiile în care, din ce în ce mai des nu avem net, acum nu mai funcţionează nici iluminatul public, mai lipseşte să ne taie apa. Că reţea de gaze naturale încă nu avem (nu este finalizată investiţia) şi încă folosim butelii de aragaz!

„Trăim în România….land of choice!”


Later edit:

Aceste rânduri au fost scrise la prânz, în condiţiile în care, bineînţeles, nu aveam conexiune la internet, deoarece (aţi ghicit!) a plouat, a tunat, a fulgerat etc.

De data asta, însă, nu au mai fost de vină echipamentele firmei, ci router-ul din casă, care a cedat nervos la un şoc de curent şi noi habar n-am avut.

Deci, alţi bani, altă „distracţie”.


De râs

Ce fac peştii când sunt mulţi?
Bancuri.

Cum găseşte un cioban o oaie în porumb?
Acceptabilă.

Cum se numesc dacii care gândesc?
Gândaci.

Care este antidotul la Viagra?
Coccolino. O face moale şi pufoasă.

Cum se numesc rudele Papei?
Paparude.

Cum se numesc naşii Papei?
Papanaşi.

Ce-i albă şi are 30 cm?
Nimic. Toata lumea ştie că, dacă are 30 cm, este neagră!

Cum se cheamă un câine fără picioare?
Nu se cheamă. Oricum nu vine.

Un american care trăieşte în Florida poate fi înmormântat la New York?
Nu, pentru că trăieşte.

Care a fost primul bărbat care a spus: „E nevoie de o femeie in casă!”?
Meşterul Manole.

Sursa: www.neogen.ro