Vaca pe trotuar

Azi dimineaţă, când mă îndreptam către o instituţie unde aveam niscaiva treabă, în faţa mea a apărut, deodată, ea. VACA!
N-am nimic (personal) cu animalul cuminte, cu
ochişorii blânzi, care ne dă lapte şi (cu sacrificiul suprem!) carne şi care nu umblă decât foarte rar aiurea pe stradă. Ca ea, cea care a nimerit azi, în faţa mea. „VACA!“
Era imensă, se zguduia pământul sub ea când păş(t)ea. O arătare care ocupa, singură, un trotuar, fără să-şi imagineze că, pe stradă, mai sunt şi alţii care vor să ajungă undeva şi că ea, VACA, merge taman pe mijlocul caldarâmului îngust.
Mai era şi surdă, n-auzea că altcineva păşeşte exact în spatele ei şi n-a întors nici măcar o clipă capul fixat pe gâtul ăla gros ca să vadă cum mă chinuiam s-o depăşesc, fără să calc pe spaţiul verde.
Dacă VACA ar fi fost o maşină, iar eu un şofer (din altă maşină), scăpam de ea printr-un singur claxon.
Dar VACA de care povestesc avea senzaţia că e unică: pe stradă, în oraş, în ţară, pe continent, pe planetă, în UNIVERS! Ocupa cu nesimţire trotuarul cu fundul ei cât autobuzul.
Când eram pe punctul de a o trimite de origini, s-a dat, brusc, la o parte. Şi atunci i-am văzut faţa cu expresie tâmpă, care mi-a tăiat orice chef.
Şi n-am mai înjurat-o. Dar, cine ştie, poate că altul n-o va ierta!

Sursa foto: http://www.replicahd.ro

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s