Home Alone

În seara asta s-a întâmplat. Am contrazis titlul blogului. Sunt singură. Dar nu singură în acasă. Doar în cameră 🙂
Azi dimineață, soțul meu s-a hotărât să facă o vizită în orașul natal. Întotdeauna, când pleacă, simt un mare gol. I-am și zis: ziua mai trece cum trece, noaptea-i cel mai greu.
Eu nu știu de ce unele femei se bucură când scapă, fie și pentru o zi, de soții lor. Eu nu mă simt mai liberă când soțul meu nu-i acasă. Îmi lipsește din prima clipă. Umple camera, umple casa. Îmi place să-l văd la calculator, îmi place să-l aud povestindu-mi cărțile pe care le citește, îmi place cum stă la televizor, cum comentează el ce nu-i convine…
Pentru că el n-a fost azi acasă, și programul meu a luat-o razna. Sunt o pacoste, nici să-mi fac de cap nu știu :)) Am stat toată ziua pe net. De abia spre seară mi-am adus și eu aminte că trebuie să fac focul în sobă, altfel mor de frig la noapte și să mai trec prin bucătărie, să mai gătesc, să mai spăl o farfurie ș.a.m.d.
Dar e tare nașpa să n-am cu cine să văd un film sau „Tom and Jerry“, înainte de culcare, că n-am pe cine să pup înainte să bag nasu-n pernă :((
Mă bag în pătuc, pentru că nu mă mai țin ochii nici cu ochelarii.
Dar mă țin urechile.
Ca să-l ascult pe Mircea Badea!!! :))

Update: Știe cineva cum se numește melodia de generic a emisiunii „În gura presei“?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s