Earth Hour de provincie

A fost şi Earth Hour.
Aşa cum a venit, aşa a plecat.
Nu ştiu câţi dintre concetăţenii mei au ales lampa, lumânarea sau opaiţul în locul becului. Ştiu doar că pe străzi era un întuneric de ţi-ai fi luat-o după ceafă din toate părţile dacă te încumetai să ieşi din casă.
Pe la 21.15 am stins şi eu lumina. Mi-era somn şi am vrut să dorm. Deci, nu pot fi 100% acuzată că n-am servit „cauzei“.
N-am văzut nici meciul. Am aflat dimineaţă că Mutu & comp. iar au luat-o-n freză. Că nu pot să spun că au dat-o-n bară, când au pus şi de un autogol.
Naşpa…

Nu-mi e frică de Bau-Bau

Aceste rânduri sunt pentru tine, cel care, ieri, susţinând că eşti cine eşti, mi-ai lăsat un comentariu în care ai spus că blogul meu este penibil.
Mi-e greu să cred că, fiind persoana care spui că eşti, ţi-ar păsa că scriu cum scriu. Dacă eşti un tip şcolit, deştept, ai găsit întâmplător blogul meu şi nu ţi-a plăcut, aveai ocazia să treci mai departe.
Că mi-ai spus părerea ta, nu-i bai, asta e şi basta, n-am de ce să mă supăr.
Dar n-am înţeles de ce a trebuit să mă avertizezi să am grijă ce scriu,şi să iau treaba asta ca pe un avertisment, nu ca pe o ameninţare!
Repet: dacă, într-adevăr, ai fi cine susţii că eşti, NICIODATĂ nu m-ai sfătui aşa ceva. Adevăratul „posesor“ al numelui în spatele căruia te ascunzi spune lucrurilor pe nume şi acesta este unul din motivele pentru care îl admir.
Dacă mai treci pe aici, convinge-mă că eşti cine eşti, vei avea tot respectul meu şi nu-ţi voi mai şterge comentariile!