Conferinţa de presă a lu’ Peşte, Partea a III-a(şi ultima!)

Cum vă spuneam ceva mai devreme, nu a fost chiar „Conferinţa lu’ Peşte“. Pentru mine a fost neaşteptat de bine, în sensul că m-am bucurat de atenţie sporită, care n-a avut nicio legătură cu faptul că reprezentam un ziar(de obicei, lumea mă mai complimentează, ca să dea bine, chipurile, în pagină mai târziu!).

În urmă cu mai bine de 30 de ani, în comuna cu trei sferturi din drumuri neasfaltate, al meu tată a fost cadru didactic. Firesc, acolo şi-a făcut şi mulţi amici, cu care incingea, destul de des, chefuri(doar erau cu toţii tineri şi năbădăioşi). Cu unul dintre aceştia m-am întâlnit chiar în biroul primarului, unde am poposit înainte de evenimentul la care fusesem invitată. Bineînţeles că nu am ştiut de la început cine este bătrânelul care tocmai se lăuda că iese la pensie. La un moment dat, omul şi-a amintit că a avut cunoştinţe prin media locală şi când a auzit că sunt de la ziar, i s-a aprins beculeţul: „Aaaa, eşti fata lu’….!!!!“. „Exact, fata lu’…“, am zis eu.

Şi a început distracţia. Juma’ de oră am ţinut-o numai într-o evocare a amintirilor cu aromă de vin şi ţuică din tinereţea individului. Unde mai pui că omul, încântat de faptul că-i dau atâta atenţie, mai dispărea din când în când şi revenea cu câte un angajat căruia mă prezenta cu mândrie: „Uite, e fata unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei….şi e jurnalistă!“. („Şi nu erai udă?“ m-ar întreba o prietenă de-a mea cunoscută pentru vorbele-i de duh).

Conferinţa de presă s-a ţinut la căminul cultural. Când am intrat şi am văzut mesele cu atâtea bunătăţi frumos aşezate în platouri, am crezut că nimerisem la nuntă şi am dat să ies. M-a împins înapoi primarul: „Aşa-i la noi, nu vă speriaţi“. Să mă sperii? Cu atâţia muşchiuleţi, pastrame, şunculite presate? Ca să nu mai spun de vinişorul veritabil, procurat direct din butoiu’ micului producător. Eu crezusem că am nimerit în Rai şi mă gândeam că la păcatele vieţii mele nu-l meritam….:))

Partea bună e că întârzierea cu care a început conferinţa de presă s-a încadrat în sfertul academic. Primarul l-a aşteptat şi pe celalălt reprezentant al presei scrise care fusese invitat, dar cum acesta nu se arăta, s-a gândit că n-avea rost să piardă timpul.

Partea şi mai bună a fost că era vorba despre bilanţul şi nu despre lansarea unui proiect.

EXCELENT a fost că organizatorii şi-au învăţat foarte bine lecţia înainte şi că au terminat prezentarea inainte ca saliva invitaţilor (angajaţi ai primăriei şi vreo doi-trei consilieri locali) să nu atingă cote alarmante din cauza mirosului răspîndit de mâncare :))

Nu e cazul să spun că bunătaţile au dispărut din platori într-un timp record!

Celalălt reprezentant al presei a ajuns taman când lumea ar fi avut chef şi de un dans. Că, uitai să va spun: căminu’ cultural are în dotare, pe lângă teveu’ cu satelit, la care a rulat, pe tot parcursul conferinţei, o prezentare de ridicător de sâni şi de cremă anticelulitică masată cu simţ de răspundere pe fesele unor dudui cu popou bombat, şi o staţie audio, la care s-au putut asculta hituri din toate timpurile!

Înainte de a pleca, m-am dus cu primarul să trag în poză nişte utilaje(deh, trebuia să mă ocup şi de partea asta!). Calea întoarsă spre oraş nu am mai făcut-o împreună cu el, ci cu secretara primăriei(nu a primarului!), o tânără juristă în vârstă de 23 de ani, fata amicului din tinereţe al tatălui meu, tipă cu care m-am întreţinut la masă.

Deci, am scăpat de vizita la psiholog.

Şi-am încălecat pe-o şa, şi v-am spus povestea mea!

PS: Happy Valentine’s Day! (Pentru că mâine nu-s pe-aci!)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s