Despre mine

Nu mă simt niciodată singură.

Sunt un om obişnuit, cu calităţi, defecte, vise, împliniri, dezamăgiri…. Nu regret că m-am născut, cred că acesta este cel mai bun lucru care mi s-a întîmplat (pe lîngă copilărie, adolescenţă, anii de liceu, de facultate….).

Nu regret (aproape) nimic din ceea ce am făcut, chiar dacă am lăsat multe lucruri neterminate. N-am învăţat nicio limbă străină la perfecţie, nu ştiu să fac cozonac şi nici să pun murături, dar consider că am încă timp să le rezolv pe toate.

La grădiniţă, în primii ani, aveam „personalitate“: băteam copiii şi mă întorceam des acasă cu aşa-numitul „punct negru“ în piept! M-am numărat, însă, printre „febleţile“ educatoarei (mai trăieşte şi azi, să-i dea Dumnezeu sănătate!), care mi-a modelat cu răbdare caracterul şi, astfel, am ajuns pe băncile şcolii un copil cuminte (sau, mă rog, ceva mai cuminte 😀 ).

M-am sărutat prima dată în clasa I, cu vecinul meu de palier, care imi căra şi ghiozdanul.

În clasa a VII-a, încă mă mai jucam cu păpuşile şi credeam în poveştile cu barza. Chiar o „momeam“ cu felii de pâine cu zahăr pe care le aşezam noaptea pe geam, în speranţa că o voi convinge să-mi aducă şi mie un frăţior sau o surioară. Multă vreme am crezut că barza e supărată pe mine sau că „ofranda“ mea e insuficientă, de nu s-a lăsat niciodată înduplecată…. Mai târziu, mama mi-a mărturisit că „a fost un chin să se trezească zile în şir înaintea mea, ca să ia pâinea aia de pe pervaz….“

În gimnaziu, am fost un copil bun, îmi plăceau româna, franceza şi chimia. Mergeam şi la olimpiade, dar n-am luat cine ştie ce premii…poate doar la franceză pot să mă „laud“ cu un bronz la „judeţeană”, dar cred că acolo a fost şi noroc, pe lîngă pregătire (aveam o profesoară dedicată meseriei). La chimie, mi-a plăcut profesoara. Mergeam la pregătirea pentru olimpiadă de plăcere, deşi nu m-am înscris niciodată măcar la faza pe şcoală (deşi aveam note mari la clasă, iar numele meu s-a regăsit de câteva ori pe lista celor care trimiteau rezolvări la problemele apărute în „Gazeta de chimie“).
Tot la generală, mi-a fost dragă şi profesoara de rusă. Era micuţă şi nostimă. Trăieşte şi azi, e plină de viaţă ca şi atunci. Numai eu nu mai ştiu rusă de 10 😆

În anii de liceu mi-au plăcut băieţii şi am descoperit cafeaua de dimineaţă (fără nechezol!) (later edit: acum, m-am lăsat de cafea). Am avut doar două prietene de suflet (nu în acelaţi timp) care, în prezent, nu mai sunt în ţară. Una e în Italia, cealaltă pe o insulă grecească şi nu mai ştiu aproape nimic despre ele. Pe amândouă le-am regăsit pe Facebook, dar numai cu cea din Italia ţin legătura.

La liceu nu mi-a plăcut diriginta şi cred că a fost o chestie reciprocă. Dar au fost profesori care mi-au rămas în suflet: cel de română, care mă asculta numai la sfârşitul trimiestrului şi eram nevoită să învăţ tot timpul; cea de specialitate, care în primul an era dracul în persoană, iar în ultimul stătea la palavre cu noi; cea de chimie, pe care am păcălit-o într-o zi, spunându-mi că mi-e rău, ca să ies din clasă, numai să nu mă asculte şi să-mi strice media!

Am plecat prima oară de acasă de Revelion de abia în clasa a X-a, dar nu a fost prea bine, aşa că, în anii următori am preferat familia în locul „găştii”.

Pe ansamblu, mi-a plăcut şcoala, deşi am mai tras şi chiulul, numai că, pe vremea lui Ceaşcă nu mă refugiam în baruri şi pub-uri, ci plecam acasă!

Distracţiile noastre, iarna, erau la gura sobei, în casa prietenei mele, când ne adunam serile la o muzică bună, ascultată la nelipsitul magnetofon rusesc Majak, iar vara ocupam băncile de pe bulevard ori din parc şi cântam, pe câte voci eram, acompaniaţi de un prieten, la chitară.

Gaşca s-a spart imediat după absolvire. Era în 1990, imediat după Revoluţie, când apăruseră facultăţile particulare şi mulţi dintre noi au încercat marea cu degetul. Unii au ajuns la mal în câţiva ani, alţii s-au înecat pe parcurs…dar niciunul nu a ajuns rău. Eu, am rămas vreo doi ani pe tuşă…am încercat altă mare (de la stat), dar în final tot în marea de la particular m-am aruncat. Între timp, am încercat să-mi câştig existenţa ca bibliotecar la o şcoală primară…. nu mi-a plăcut, era ceva static, iar biblioteca mai era situată şi după grupul de toalete al şcolii….

În facultate, să spunem că m-am descurcat…. deşi după absolvire nu am pus în practică nimic din ce am învăţat. Din anii aceia nu păstrez decît amintirea navetei, foarte obositoare (făceam cursuri în cele mai îndepărtate locaţii din Bucureşti), iernile în care îngheţam la cursuri, dar şi în casă, atmosfera de la examene şi imaginea celor două amice (tot două!), una de la Brăila, cealaltă, din Slatina. Pe cea din Brăila am regăsit-o pe Facebook, de cea din Slatina nu mai ştiu nimic de la absolvire.

Am avut prima „criză existenţială“ la 26 de ani, când mi se părea că trece degeaba viaţa pe lângă mine. La 30 am avut primul meu loc de muncă adevărat (după o scurtă şi neplăcută experienţă în confecţii, lucru la care voi reveni cu altă ocazie….). Tot la 30, aproape de 31, m-am îndrăgostit de un coleg de serviciu… dar n-a fost să iasă ceva. La 30 de ani am descoperit şi Internetul, fâcându-mi prima adresă de e-mail (acum am peste 20 😆 ). La 32, am descoperit chatul şi la 33 Messengerul (am evoluat încet, dar sigur! 😆 ). După aceea, m-am „liniştit“: mi-am întâlnit iubirea vieţii mele (tot pe Internet) şi m-am căsătorit!

Acum….încerc din nou să ademenesc barza….cu alte mijloace, dar cu acelaşi scop: să am un bebe. Nu ştiu dacă ar trebui să-mi semene, dar mă rog să fie sănătos!

5 gânduri despre “Despre mine

    • Nu ştiu ce să spun… când am scris această postare nu prea ştiam ce e un blog decât din ceea ce vedeam la alţii. Nu mi-am căutat cuvintele, nu am încercat să apar în ochii celorlalţi altfel decât sunt. Ştiu, pare o descriere uşor infantilă :), dar e sinceră!

  1. nu mi se pare deloc infantila, ba din contra, mi-a placut mult si ai revocat niste vremuri apuse de care mie, personal, mi-e tare , tare dor!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s